Ludmila Ulitkaia - Imago

— Nu-ţi fie frică, dă-mi mâna.
Sania îi strânse mâna ca la un salut de bună ziua. Ea îi întoarse palma şi şi-o
vârî în sân. Pieptul îi era plin şi cald, ca o pâine proaspăt coaptă.
— Te porţi de parcă nu ne-am cunoaşte! zise Nadia uşor nemulţumită şi
stinse lumina ca să-i trezească cheful de a o cunoaşte mai bine.
Era mare expertă în seducţie, dar îi lipsea siguranţa, era doar un animal
neştiutor. După ce stinse lumina, prinse şi ea curaj. Cămăruţa nu avea ferestre,
era întuneric beznă, nici măcar un firicel de lumină.
— Ce ai, Sanek? Eşti ca lemnul, trezeşte-te…
Chiar era ca lemnul. Nadia îi luă mâinile reci într-ale sale, calde şi mari, şi
începu să i le plimbe pe corpul ei, ca pe trunchiul unui copac. El vru s-o ia la
sănătoasa, dar unde?… Într-o beznă mai ceva decât infernul ăsta?
Se auzi un fâşâit lângă ei, apoi un chiţăit. Sania i se agăţă de umăr şi, în
momentul acela, îşi dădu seama că fata era complet goală, simţi că nu numai
pieptul ei, ci tot corpul era ca o pâine proaspăt coaptă.
— Nu-ţi fie frică, e şoricica, are pui, s-au aciuat aici. O să ţi-i arăt.
Nu se ştie de ce, şoricica îl făcu pe Sania să-şi recapete liniştea. Se temea
că Nadia o să înceteze să-i plimbe mâna pe corpul ei şi o să-l ia cu totul în
primire. Exact aşa se întâmplă. Ah, cum mai voia s-o ia la sănătoasa, dar acum
era prea târziu, mult prea târziu… Ea îl ţinea bine cu mâinile moi şi repeta
întruna:
— Micuţul meu, drăguţul meu micuţ…
Nu era o observaţie prea delicată, dacă e s-o luăm formal, dar aşa simţea
Nadia că-l încurajează şi-i arată simpatia. Seducătoarea era fată miloasă, îi
ţinea strâns bărbăţia timidă în mâinile mângâietoare.
— Vezi ce grozav e? zise Nadka din beznă slobozind un suspin adânc.
Era victorioasă, asta simţea acum. Un nou triumf. Îi ţinea capul lipit de sânii
mari – e puternică, pe toţi îi învinge.
„Nu vreau, nu vreau“, îşi repetă în gând Sania, dar asta nu ajută la nimic.
Era înăuntru, unde să se mai ducă? Un mic râs satisfăcut:
— Uite că apa găseşte întotdeauna găurica!
Început şi sfârşit în acelaşi timp.
Contracţie şi descărcare. Ceva lipicios, fierbinte. Şi ruşine cât cuprinde.
Asta o fi?
Nadka îi căută buzele cu gura, el i le oferi politicos. Ea i le linse cu limba
mare, pe care i-o vârî puţin sub buza de sus. Supse aerul. Se auzi un pleoscăit.
— Mai bine moartea decât sărutul fără iubire, zise ea în şoaptă.