12.08.2023 Views

Ludmila Ulitkaia - Imago

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

Bietul iepuraş

Când doctorul Dmitri Stepanovici Dulin avea timp să cugete la viaţa lui, o

socotea ca fiind una reuşită, chiar nemeritată. I se întâmpla însă rar să-l

frământe ideile abstracte. În schimb, când sâmbătă de sâmbătă, în faţa fiicei

sale, Marinocika, ţopăind de nerăbdare, scotea din servietă, ţinându-l de

urechi, iepuraşul înfăşat în prosopul vechi, simţea bucuria omului mulţumit de

viaţă. Fata semăna cu iepuraşul, era delicată, cu pielea albă, cu umbre cenuşii,

cu buza de sus croită puţin ca la iepure, iar în locul urechilor albe, ridicate-n

sus, îi atârnau panglici albastre. Păcat că nu-i trecuse prin gând să-i facă o

poză! Marinocika şi iepuraşul…

Dmitri Stepanovici îi dădea fiicei sale iepuraşul, iar prosopul cu căcărezele

uscate i-l dădea soţiei, Nina, care le scutura în găleata de gunoi şi se ducea la

baie să-l spele. Era prosopul special destinat iepurelui, în care acesta

călătorea în fiecare sâmbătă acasă la ei şi se întorcea în fiecare duminică la

laborator.

Iepuraşul era altul de fiecare dată – primul care nimerea în mâna lui din

cuşca pentru animalele din laborator. Dulin lua unul din lotul „martor“, nu se

atingea de lotul supus experienţelor. Iepurii din lotul experimental erau mai

mult sau mai puţin sănătoşi, dar proveneau din iepuri alcoolici, pe care

doctorul îi injecta cu spirt diluat de când erau mici de tot şi-i împerechea cu

alţi iepuri alcoolici ca să le studieze urmaşii. Tema disertaţiei lui suna aşa:

influenţa alcoolului asupra descendenţei la iepuri. Fiindcă ştiinţa ştia deja

foarte bine ce se întâmpla în cazul influenţei alcoolului asupra urmaşilor

omului. Laboranta Maşa Verşkova, care era la dispoziţia lui Dulin jumătate din

timpul de lucru, provenea din această categorie – globii oculari i se zbăteau

uşor şi des (nistagmus), degetele îi tremurau (tremor). Se născuse la şapte luni

din părinţi alcoolici, dar avusese noroc, creierul nu-i fusese vătămat. Era un

argument că şi pe beţivi îi păştea norocul.

Marinocika nu avea a se teme de ceva de felul acesta – tatăl ei nu suporta

alcoolul, nu se atingea nici măcar de bere, nu fuma, avea un regim de viaţă

sănătos în toate privinţele. Mama bea câte un păhărel de trei ori pe an, cu

ocazia sărbătorilor.

Fata ducea iepuraşul de sâmbătă într-un colţ care era numai al ei, îl culca în

patul păpuşii, se făcea că-l spală, îl drăgostea, îl strângea în braţe şi-i dădea

să mănânce morcovi.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!