Ludmila Ulitkaia - Imago

atunci să fie o rudă mai îndepărtată. Ca în cazul botezului. În condiţii normale,
când nici o primejdie nu ameninţă viaţa, rar se întâmplă ca părinţii biologici
să fie naşi de botez. În condiţii excepţionale, o carte, care-ţi pică în mâini la
timpul oportun, poate juca rolul mentorului-iniţiator.
După ce studie în amănunţime fenomenul, autorul încercă să descrie câteva
cazuri de trezire a conştiinţei morale, culese din literatura rusă clasică, cercetă
procesul maturizării la adolescenţii din vremea sa şi cauzele maturizării lor
atât de târzii, şi, lucru cât se poate de important, semnală tendinţa catastrofală
de „a evita iniţierea“.
Îi veni în minte că exact la vârsta asta, luteranii şi anglicanii participă la
ritualul confirmării, al „afirmării credinţei“, al primirii conştiente a credinţei,
băieţii evrei trec prin ritualul bar-miţva, care înseamnă intrarea lor în rândul
adulţilor, şi musulmanii practică circumcizia. Asta înseamnă că în comunităţile
religioase se acordă o importanţă deosebită trecerii de la copilărie la
maturitate, în vreme ce la atei s-a pierdut ritualul ăsta de importanţă capitală.
Nu poate fi luată în serios înlocuirea lui cu ceremonia intrării în organizaţia de
pionieri sau în comsomol.
O societate coboară sub pragul unei minime conştiinţe morale când numărul
celor care n-au trecut în adolescenţă prin procesul iniţiatic al maturizării
morale depăşeşte jumătate dintr-o populaţie – la vremea aceea, ăsta era
punctul de vedere al lui Viktor Iulievici.
Avea obiecţii serioase la teoria răposatului Vîgotski, în legătură cu
formarea şi schimbarea intereselor culturale, dar asta nu avea mare
importanţă: psihologia vârstelor era ţinută sub cheie, aşa cum erau genetica şi
cibernetica. De fapt, el nu trăgea nădejde că o să i se publice vreodată cartea.
Ce importanţă mai putea să aibă însă socoteala asta pragmatică, în vreme ce
viaţa zbura cu viteza vântului, şi-n ea erau de toate, lucruri la care nu-i era
interzis să viseze: literatura, tânăra şi minunata soţie ţinând în mâini celebrul
scutec cu pata galbenă 33 , copilaşul de-o şchioapă cu degeţelele, guriţa şi ochii
minunaţi, un mic animal care se transforma în om văzând cu ochii, elevii a
căror admiraţie îl purta la înălţimi nemaivăzute. Zâmbea în somn, se trezea
zâmbind.
Între timp, viaţa o lua razna în ţară – după sfada pe-nfundate stârnită la
mormântul lui Djugaşvili şi după lupta pentru putere dusă în spatele uşilor
închise, după întoarcerea primelor mii de prizonieri şi deportaţi, după
congresul XX al partidului, venit pe neaşteptate şi fără ca lumea să priceapă
ceva, începură şi luară sfârşit incidentele din Ungaria.