Ludmila Ulitkaia - Imago

să declame, dar ceilalţi îl făcuseră să tacă.
Aşa cum în orice cochilie-un ocean
Se-aude suflând maiestuos,
Aşa cum carnea-i viguros
Sclipiri de ceaţă-azvârle şi de-argint viclean,
Aşa cum volutele ei sunt reluate
De-ale talazurilor unduiri repetate –
La fel inima mea în golfurile tale,
O, tu, Kimmerie, ţară întunecată,
Eşti ferecată şi transfigurată.
Vântul le smulgea hainele şi lua cu sine cuvintele. Se strânseră zgribuliţi
unul într-altul, Miha nu era de oprit. Nu observară că se apropie de ei,
ascultând atentă, o bătrână corpolentă, cu un toiag meşterit cu artă, îmbrăcată
într-o ditamai mantaua zdrenţăroasă, cu ochelari cu sticla murdară, lipiţi la
rădăcina nasului.
— Să mergem în casă, zise ea.
Ospitalitatea cu care îi invită nu se potrivea deloc cu expresia ursuză şi
severă a feţei. Şi-i duse în casa la care nu îndrăzneau nici măcar să viseze…
Chiar ea, Maria Stepanovna, văduva lui Maksimilian Voloşin, îi introduse în
locuinţa lui. Parterul, numit la vremea aceea „corpul I“, era de obicei ocupat
de minerii din Donbas, dar nu veniseră încă să-şi petreacă vacanţa plătită din
banii comitetului local. Văduva se lupta cum putea împotriva invaziilor, însă
nu putea face mare lucru. Le deschise tinerilor două camere de la parter:
— Puteţi sta aici până dau năvală intruşii.
Tinerii petrecură câteva zile fericite sub aripa ocrotitoare a Mariei
Stepanovna. Miha împreună cu Edik făcură o grămadă de treburi complicate,
atât de folositoare într-o gospodărie. Jenia şi Aliona spălară podelele, şterseră
praful de pe cărţile aflate pe rafturile de sus. Pierdură o zi întreagă ca să
îngrijească mormântul lui Voloşin. Miha şi Edik întăriră într-un loc poteca
surpată în timpul iernii.
În timpul serilor îşi beau ceaiul în biroul îngheţat al lui Maksimilian şi
pălăvrăgeau lângă statuia enormă a reginei Tayah, descrisă în toate memoriile
despre Voloşin. Îi vizitau uneori localnicele vechi în zile, bătrâne-copii şi
bătrâne-şopârle, şi tineri scriitori cazaţi la Casa de Creaţie. Într-o zi veni cu
un bidon de vin vărsat un celebru poet cunoscut pentru poeziile lui adresate
tineretului, a doua zi veni rivalul său. Se dispreţuiau şi îşi ieşeau din fire când