Ludmila Ulitkaia - Imago

— Ce ai tu de făcut? Despre ce vorbeşti?
Miha se întunecă la chip:
— Da’ ce, se poate trăi fără să ai o treabă de făcut?
Ilia nu prea ştia nici el. Numai că el nu avea o treabă de făcut, ci treburi.
Multe treburi, dintre cele mai diverse.
— Ştii ce? Hai s-o luăm pe rând. Mai întâi să-ţi găseşti de lucru, te uiţi şi tu
în jurul tău, te orientezi, pe urmă ne gândim ce şi cum. Deja i-am întrebat pe
băieţi. Caută de zor. Începi cu viaţa personală.
— Până la urmă trebuie să aleg între viaţa mea personală şi viaţa socială.
— Numai prostii romantice ai în capul tău. De ce să alegi? Care alegere?
Parcă am fi la grădiniţă, zău aşa. Nu-i vorba de nici o alegere. Te scoli
dimineaţa, te speli pe dinţi, îţi bei ceaiul, citeşti o carte, scrii poezii, câştigi
bani, pălăvrăgeşti cu prietenii, ce alegere să faci? La un moment dat simţi că te
pândeşte un pericol. Atunci îţi zici nu, nu mă bag. Se vede clar graniţa până
unde poţi să mergi. Şi acolo ne descurcăm noi. N-o să riscăm ca să dăm de
dracu’. Se întâmplă şi asta câteodată. Dar faci şi tu când la dreapta, când la
stânga, ca să-ţi fereşti curul. Sunt, bineînţeles, şi amatori de glorie, cărora le
place să se vorbească despre ei. Serghei Borisovici e ahtiat după onoruri, a
vrut glorie, influenţă. A vrut să joace un rol. Dar mai sunt şi alţii, Volodia
Bukovski, Tania Velikanova, Andrei Dmitrievici Saharov, Valera, Andrei,
Alik, Arina… Sunt atâţia! Ei nu fac nici un fel de alegere, trăiesc aşa, pur şi
simplu, de dimineaţa până seara. Ei nu-şi trag spuza pe turta lor…
Le zicea bine Ilia, nu i te puteai opune. Ceva însă nu era în regulă în felul
cum gândea. Şi Miha simţea lucrul ăsta.
— Ce spui? I-ai numit pe toţi cei care au făcut deja alegerea, şi aceia dintre
ei care n-au fost încă arestaţi, vor fi arestaţi într-o bună zi. Eu nu mai vreau să
ajung în lagăr. Nu mai rezist.
Dar Miha n-a trebuit să aleagă, totul s-a întâmplat de la sine.
Au venit zile urâte şi nopţi frumoase – atât de strălucitoare, încât până şi
zilele posomorâte erau înviorate de explozia de iubire a Alionei pentru Miha,
de care acesta nu avusese parte până acum. Simţea că Aliona învăţase să
răspundă la truda lui amoroasă, că aveau în sfârşit un dialog care în trecut nu
existase. Ceva se mişcase în străfundurile organismului ei. Sau ale sufletului?
Poate că naşterea copilului deschisese cine ştie ce supapă astupată, reglând în
felul ăsta atracţia naturală a femeii pentru bărbat. Fetiţa adormită întreţinea cu
prezenţa ei focul dragostei, dând şi mai mult sens fericirii lor.
Legătura lor intimă înflorea umplând golul din viaţa cotidiană searbădă. Dar