Ludmila Ulitkaia - Imago

fără date experimentale certe, nu sunt deosebit de agresivi.
Profesorul se arătă încântat de ideile sale, îşi frecă palmele curate şi
descuamate cu o mişcare ce amintea de gestul medical făcut la începutul
examinării unui bolnav:
— Nostim, foarte nostim! Cred că trebuie început cu biochimia. Der
Mensch ist was er isst. Şi ceea ce bea!
Şi imediat, izbucni în râs arătându-şi dinţii făcuţi aproape toţi din metal,
puşi la Vorkuta de stomatologul de acolo, originar din Viena. Dulin ghici
vorbele profesorului, sau şi le aminti, doar învăţase ceva nemţească la şcoală:
omul este ceea ce mănâncă.
Vinberg le ştia pe toate, în orice domeniu: şi antropologie, şi latină, şi
genetică. Dar nu avea timp să-şi facă dinţii cum trebuie. Era grăbit să trăiască,
să citească, să gândească, se grăbea să-şi scrie ideile ciudate şi total
inoportune, care îi trecuseră prin minte în întinderile fără sfârşit din nord.
Povestea o mulţime de lucruri oricui îl asculta, inclusiv lui Dulin, dar păstra
pentru sine unele idei, ferindu-se de persoanele străine.
— Ţară infantilă! îi zicea soţiei, pe care o întâlnise într-un spital din lagăr.
Ţară de copii! Cultura blochează reacţiile naturale ale adulţilor, şi nu ale
copiilor. Când cultura lipseşte, blocajul lipseşte şi el. Există un cult al tatălui
şi al supunerii şi, în acelaşi timp, o agresivitate infantilă necontrolată.
Vera Samuilovna nu lua în seamă toate ideile lui, ba pe unele chiar le
respingea, era singura care îşi putea permite să se poarte astfel:
— Vorbeşti prostii, Edwin! Şi nemţii? Naţiunea cea mai cultivată din
Europa, nu-i aşa? De ce cultura nu le-a blocat reacţiile primitive?
Vera Samuilovna tăbăra asupra soţului cu toată înflăcărarea pătimaşă a unui
om tânăr, şi Edwin Iakovlevici avea obiceiul să-şi frece nasul, de parcă acolo
era concentrată toată inteligenţa sa fără egal.
— La nemţi a funcţionat un alt mecanism, Vera, un alt mecanism. Das ist
klar. Selbstverständlich. 62 Am argumente. Nivelurile conştiinţei, la asta trebuie
să reflectăm!
Şi tăcea o vreme adâncit în gânduri, ca să găsească argumentele teoretice.
Nu aveau copii. Li se născuse un băieţel în lagăr, dar nu reuşiseră la vremea
aceea să-l păstreze. Îşi canalizaseră toată puterea, rezerva de energie şi
talentul nesecat în direcţia profesiei. Vera Samuilovna avea ideea fixă cu
endocrinologia, sintetiza hormonii artificiali, fiind cât pe ce să-i asocieze cu
nemurirea omului. Edwin Iakovlevici nu era de acord cu ideile ei. Nu-l
pasiona deloc viaţa veşnică. Interesele lor ştiinţifice intrau în conflict –