Ludmila Ulitkaia - Imago

Prietenia între popoare
Era anul 1957. Toată Moscova fremăta în preajma Festivalului Internaţional
al Tineretului şi Studenţilor. Absolvenţii de şcoală se pregăteau pentru
admiterea la facultăţi. Când treceau de la statutul de simpli elevi la acela de
studenţi, scăpau de armată, pe lângă foloasele aduse de educaţie. Elevii lui
Viktor Iulievici se îndopau cu materiile de examen de dimineaţa până seara.
Profesorul le dădea meditaţii în fiecare zi. Pe lângă aceia cărora le dădea
lecţii particulare cu plată, primea pe câţiva dintre protejaţii lui şi-i medita pe
gratis.
Armata nu-i speria pe tinerii din cercul Trianon. Ilia avea platfus, un dar
extraordinar, Miha era miop, Sania nu era apt să tragă cu puşca din cauza
degetelor îndoite. Pe scurt, toţi aveau mici defecte care îi scuteau de serviciul
militar. Ilia nu se prea omora cu învăţatul, Sania nu învăţa deloc, fiindcă se
înscrisese, la sfatul bunicii, la Institutul de Limbi Străine, stătea prăvălit pe
divan şi citea cărţi, chiar şi unele străine. Cel mai rău stătea Miha: evreii nu
erau primiţi la Facultatea de Filologie, iar el se hotărâse o dată pentru
totdeauna că vrea numai acolo. Pe lângă toate astea, era singurul care lua în
serios obţinerea unei burse. Rudele îi promiseseră să-l ajute cu bani până
termină şcoala. Bineînţeles că-n ultimă instanţă se putea înscrie la seral, dar
ţinea mult să ducă o viaţă adevărată de student.
— Nu vă-nţeleg deloc pornirea asta spre ştiinţele umaniste. Una e să citeşti
cărţi, să-nţelegi ce scrie acolo, s-o faci cu plăcere şi alta e să faci din plăcere
o profesie. La ce bun? le zicea Ilia.
El dispreţuia filologia, se hotărâse de unul singur să se înscrie la Institutul
Tehnic de Cinematografie din Leningrad, LIKI.
Acolo apăruse un unchi care luase legătura cu Ilia imediat după ce-i murise
tatăl şi-l invitase să stea la el înainte de examenul de admitere. După ce obţinu
diploma de maturitate, Ilia plecă la Leningrad. Strânsese bani pe căi dubioase,
suma uriaşă era de o mie cinci sute de ruble, de trei ori salariul mamei. Voia să
intre la institut, dar mai avea chef să se şi distreze, să-şi facă de cap.
În anul acela, din cauza Festivalului Tineretului de la Moscova, datele
examenelor de admitere la instituţiile de învăţământ superior fuseseră
decalate, în aşa fel încât candidaţii să nu vină toţi grămadă în capitală şi să
încurce festivităţile.
Ilia se gândea cu plăcere că va intra la Institutul Tehnic de Cinematografie.