Ludmila Ulitkaia - Imago

din capetele tinere, şi când se treziră, simţiră sunetul golului din ei, erau uşori
ca fulgul, ieşiseră victorioşi din înfruntare.
Fericirea lui Miha era uriaşă, părea să-i ajungă pentru toată viaţa. Ziua,
când Miha se afla în preajma ei, Aliona se simţea cu inima uşoară, dar seara i
se făcea frică. Adormea imediat, fără s-o tulbure vreun gând, dar se trezea
după o oră cu inima sfâşiată de o suferinţă insuportabilă. Aţipea spre
dimineaţă şi când se trezea, nu înceta să se mire de forţa şi profunzimea
durerii care o lăsa în pace ziua.
Trebuia făcut ceva, şi la un moment dat, după o asemenea noapte istovitoare,
se duse împreună cu Miha la primărie să depună actele pentru căsătorie. Apoi
merseră acasă la Miha, pe bulevardul Cistoprudnîi, şi aruncară la gunoi tot
calabalâcul rămas al mătuşii Ghenia, adică ce nu luaseră surorile ei
întreprinzătoare. Resturi jalnice ale unei vieţi neînsemnate: farfurii lipite cu
clei galben, cratiţe fără toarte, tuburi de ruj goale, ziare vechi, cârpe,
cârpişoare, cârpuliţe, o jumătate de urs din porţelan, un steguleţ pentru 1 Mai.
Pe seară veniră Ilia şi Sania şi-l ajutară pe Miha să care afară mobila grea:
bufetul, dulapul şi divanul mătuşii Ghenia.
Aliona spălă podeaua şi simţi că poate să locuiască în camera goală. Câteva
nopţi dormiră îmbrăţişaţi pe podea, într-un sac de dormit. Aliona dormi
buştean, fără vise, şi i se păru că e purtată tot timpul pe braţe.
Apoi, cât timp îşi zugrăviră camera cu forţe proprii, se mutară pentru câteva
zile la familia Cernopiatov. Serghei Borisovici, care îşi adora fiica, se supără
foc văzând că ea are de gând să plece de acasă, şi Valentina chiar aduse vorba
despre un schimb de locuinţă, adică să dea apartamentul lor de două camere şi
camera lui Miha pe un apartament cu trei camere, dar Aliona nu acceptă.
Dorea să plece cât mai repede în locuinţa lor renovată. Imediat ce dispăru
mirosul de vopsea, se instalară în camera curată şi goală, care părea că nu
avusese nici un trecut, în afară de priveliştea de la fereastră: curtea plină de
gunoaie, aşa cum se vedea ea de la etajul al cincilea.
Din viaţa de altădată nu mai rămăseseră decât două cutii de carton, un
maldăr de cărţi şi un pachet cu scrisori găsit pe fundul dulapului deformat.
Marlen îi rugă să le păstreze, intenţiona să treacă să le ia. Aliona îşi aduse
şevaletul şi-l aşeză oblic, în dreptul ferestrei, dând camerei puţină atmosferă
artistică, îşi mai aduse masa de lucru cu planşa înclinată, meşterită de Serghei
Borisovici, şi cinci dosare mari cu desene vechi de trei ani, aproape toate
reprezentând nişte ornamente complicate.
Tinerii însurăţei nu organizară nici un fel de petrecere de nuntă, în schimb