Ludmila Ulitkaia - Imago

comsomol. Greşeala a fost a ta. Ce te-a pişcat de-ai sărit ca arsă să-l aperi pe
profesor şi să semnezi scrisori de protest? El a încălcat regulile, a făcut rău
tuturor! Câţi nu şi-au pierdut slujbele din cauza lui şi tot restul… De unde
crezi că venea el? Poate nu ştii, a fost colaboratorul nostru. Din anii cincizeci.
A scris rapoarte. L-am ţinut pe braţe, mă jur pe mama! Şi unde-i acum?
Olga ştia, circula un zvon odios că îl lăsaseră să plece. Ridică din umeri.
— Ei bine, l-au eliberat, şi acum e la Paris. Fiindcă regula sună aşa: nu-i
trădez pe ai mei. L-au pedepsit pe drept pentru ce-a făcut, pe urmă i-au dat
drumul. Câţi oameni sunt în puşcărie şi acum din cauza lui! Nu-i un om de
bine! Nu-i port respect! Să zici mersi că te-au oprit la timp. Drept să-ţi spun,
nu ştiu, zău, poate că acum nepreţuitul tău Pablo scrie şi el un referat despre
cum a fost primit, despre cine şi ce a vorbit. Fiindcă toţi trăim după nişte
reguli. Ăsta-i principiul de bază: să trăieşti conform regulilor.
„Ce sincer le zice, să-mi taie capul de nu-i aşa. Sărmanul, mai bine vindea
zarzavaturi în piaţă sau covoare. Uite unde l-a purtat soarta.“ Olga văzu cum i
s-a înroşit faţa. Îşi şterse transpiraţia de pe frunte. Ce cald îi era, deşi banca
avea zăpadă pe ea.
— Nu-ţi cer nimic, numai raportul. Cam aşa: am fost, am văzut, au vorbit
despre. Şi José ăsta e poamă bună. Familia fratelui său trăieşte în Rusia.
Fratele a murit în Războiul Civil din Spania, nepoţii i-au fost aduşi aici, s-a
reîntâlnit cu ei la Moscova. Ştiai? Nu-ţi cer să raportezi ce n-ai văzut. A venit
un bărbat la el, la hotel, înainte să plece. Nu l-ai văzut? Era nepotul lui. José i-
a dat bani, nişte lucruri de-ale sale. N-ai văzut? Nu-ţi cer să scrii asta…
Vasăzică erau la curent cu toate. José nici măcar nu se ferise să-i spună că
are nepoţi în Rusia. O rugase chiar să-l sune pe unul dintre ei. Pablo
organizase călătoria special pentru prietenul său, ca să-şi vadă rudele.
Karik însă îi dădea de-nţeles că el e informat că ea ştia toate lucrurile astea
şi că nu-i cere să le treacă în raport.
— Să mergem. Scrii doar o pagină, despre tot aşa cum este. Doar ce crezi
că trebuie scris. Dacă nu vrei, n-o să te mai invit să lucrezi. Dacă accepţi, o să
te am în vedere. Dar trebuie să scrii raportul.
Intrară în biroul lui Karik. Coridorul era pustiu. Salariaţii plecaseră deja.
Nimeni n-o văzu intrând. Şi nimeni n-a aflat niciodată nimic. Important era să
nu afle Ilia, asta se-nţelege de la sine.
Note
60. Primul vers din poemul „Hamlet“ al personajului titular din Doctor Jivago de Boris Pasternak
(trad. de Emil Iordache, Polirom, Iaşi, 2013, p. 635).