Ludmila Ulitkaia - Imago

cu promisiuni.
„Ar fi o chestie să mă mărit. Cu oricare dintre ei. Cu care o să vreau eu!“ îşi
zise Olga îmbătată de succes şi îşi făcu planul că se va mărita cu acela care o
va invita la următorul dans. Dansa mai bine decât toţi, şi rock-and-roll, şi
tangou. Şi avea cea mai subţire talie şi cel mai lung păr – deşi îşi tăiase din
coada sâcâitoare, dar rămăsese destul, bătea în roşu, avea reflexe frumoase, îi
ajungea aproape până la brâu. Se admira singură. Toţi o admirau. Toţi o
iubeau, şi băieţii, şi prietenele, şi vecinii, chiar şi mamele din comitetul de
părinţi.
Au pus un nou disc, Rock Around the Clock al lui Bill Haley. Rifat îl
adusese. Şi toţi s-au dezlănţuit, purtaţi parcă de rafale de vânt, pătrunşi de
sunetele muzicii nebuneşti, nici vorbă de atingeri delicate, doar smuceli,
ciocniri şi iar smuceli. Vova cel lat în spate a tot aruncat-o pe Olga dintr-o
mână în alta. Se poate spune c-o invitase la dans? S-a căsătorit cu el patru luni
mai târziu.
Dansau şi beau, fumau pe balcon şi în bucătărie. Pe urmă au obosit. Unii au
plecat în toiul nopţii, alţii în zori. Vika şi Boria au adormit în dormitorul
părinţilor, uluiţi de ce li s-a întâmplat, actul sexual a fost o izbândă. Aveau să
se căsătorească, să trăiască viaţă lungă şi fericită, dar deocamdată nu ştiau
nimic. Pe covorul din sufragerie dormeau grămadă cinci invitaţi care n-au avut
această şansă. Mirosea puţin a vomă.
Apoi s-au împrăştiat toţi care încotro, în afară de prietenele de nădejde,
Brincik şi Poluşka. Au ajutat-o pe Olga să şteargă urmele chefului tinerilor
invitaţi. Olia a pregătit cafeaua. Au băut-o în ceşti micuţe, din serviciul de
gală, aşa cum beau oamenii mari, dar au făcut-o în joacă, mai ales Galia. S-au
despărţit spre seară, au aranjat să se întâlnească o săptămână mai târziu. Dar
s-au revăzut abia la începutul anului următor. După terminarea şcolii, viaţa s-a
rostogolit cu o viteză îngrozitoare.
Locuinţa Tamarei din piaţa Sobaciaia, care avea să mai reziste doar un an, a
fost evacuată, şi familia ei a fost mutată departe, la marginea oraşului, în
cartierul Raboci Posiolok, dincolo de Kunţevo. Staţia de metrou Molodiojnaia
figura pe atunci doar în planul arhitecţilor.
Tamara, plină de energie, făcea naveta între noua casă, noul serviciu şi
Institutul de Medicină. În anul când s-au mutat, a murit bunica ei mult iubită,
Maria Semionovna, prietenă cu Maria Gnesina. Bunica îşi petrecuse toată
viaţa în preajma acestei familii de muzicieni celebri, lucrase ca secretară în
cuibul muzicii. Trăită pe Arbat, n-a suportat catastrofa evacuării.