Ludmila Ulitkaia - Imago

drăguţă, cu zâmbetul timid dintotdeauna. Un chip slav, faţă rotundă, sprâncene
rotunde…
— De unde ai mai scos şi numele de Barbanel? De unde?
— E o alteraţie, vine de la Abrabanel, acum ştiu, e un nume sefard cunoscut,
neam de învăţaţi, talmudişti.
— Ce nume caraghios! Nu-mi intră în cap! Tu şi Israelul! Aiureli! Ce să faci
acolo?
Ilia nu-şi venea în fire, era uluit de vestea neaşteptată.
— Mi-e totuna, poate nu în Israel. Invitaţia o am de acolo, nu ştiu unde o să
nimeresc. Poate în America…
— Bine, bine… Explică-mi, cum dracu’ ţi-a venit ideea asta? o întrebă Ilia
încă mirat.
— Ce-i aşa de greu de înţeles, Ilia? am aproape cincizeci de ani, nu stau
bine cu inima. Mama a murit de inimă la patruzeci şi trei de ani. Cui să-l las pe
Iliuşa? Acolo sunt aşezăminte medicale, o să fie îngrijit, n-o să moară. Ce să
facă el aici fără mine?
În cameră intră Iliuşa. Era mare în totul, dar fără nici o noimă, cu corpul
marcat de boală: mâini cu palme imense şi cu degete atârnând subţiri, bărbie
micuţă şi ochi înfundaţi în orbite… sărăcuţul, sărăcuţul… Îi mai
descoperiseră o boală pe lângă autism, parcă acesta nu-i era de ajuns…
— Fără mine, fără mine… rosti el şi cuvântul sună ca o ameninţare.
Ludmila îl puse să stea jos şi-i vârî un măr în mână.
— Sunt clinici bune, se poartă omeneşte cu ei, îi îngrijesc, nu avem altă
soluţie, adăugă calmă Ludmila.
— Altă soluţie, repetă micul Iliuşa cu bucurie prostească.
Ilia semnă în aceeaşi seară hârtia pregătită de Ludmila. Nu se opuse plecării
lor.
Îşi mai văzu fiul de câteva ori. Ultima dată, când îi conduse la aeroport.
Înainte să plece la aeroport, Olia îi dădu lui Ilia un ursuleţ mare de pluş.
— Dă-i-l băiatului tău, să fie ca o amintire.
— E zdravăn Mişka al tău! zise Ilia cântărind ursuleţul în mână.
— Şi băieţelul e zdravăn, din câte înţeleg.
Ilia nu-i aducea în dar băiatului jucării de pluş, de altfel depăşise vârsta.
Când văzu ursuleţul se lumină de bucurie, îl scoase din celofan şi îşi lipi faţa
bătrânicioasă de burta moale.
— Olia şi Kostia mi-au cerut să ţi-l dau, bolborosi Ilia.
Se miră şi el că-i veni tam-nesam să-i numească pe ai lui de acasă,