Ludmila Ulitkaia - Imago

Taşkent cu trenul de noapte, o instală în compartimentul controlorului şi aranjă
să nu plătească biletul, dându-i acestuia bani peşin.
După încă două zile, Miha găsi în cutia poştală o citaţie – era invitat la
Lubianka, la o întâlnire cu căpitanul Safianov.
Nu-i spuse nimic Alionei, dar se întâlni cu Ilia în locul ştiut şi-i arătă hârtia
cenuşie.
— Te-am prevenit să n-o ţii pe Aişé la tine în casă. Eşti supravegheat.
Miha se înfurie:
— Ce-ai fi vrut, să alung fata pe stradă în toiul nopţii? Ce-i în capul tău?
Sunt situaţii în care nu poţi spune nu!
— Ai minte de copil, Miha, pe cuvântul meu! Numai lor, ştii tu cui, nu
trebuia să le spui da. Te-am prevenit! Şi ţi-am zis să se ducă singură, fără tine,
la Saharov! Şi apoi cum de ţi-a venit să-l primeşti pe ziaristul străin? Ai făcut
atâtea greşeli, încât acum o să tragi ponoasele. Mai rău ca acum n-a fost. I-au
măturat pe toţi. Şi pe tătari, şi pe evrei. Nici Cronica nu mai apare. Nimeni nu
se mai bagă. Ţi-ai ales momentul cel mai rău să te arăţi mărinimos.
Miha îşi lăsă capul în jos:
— Da, bine, bine. Nu puteam face altfel, cum s-o alung pe stradă? N-o
puteam trimite la tine, da’ nu puteam nici s-o las să se descurce singură. Că
Robert a venit la mine, treaba asta puteam s-o evit, e adevărat. În rest însă, nu
puteam face altfel, Iliuşa. Nu puteam!
Ilia se posomorî şi tăcu o clipă. Cum să-şi ajute prietenul?
— Ia ascultă aici, cunosc un tip, un geolog. Ce-ar fi să te cari în nord, cu
echipa de geologi? Sunt condiţii grele acolo. E adevărat. Iakuţia e la mama
dracului…
— Nu, nu pot. Le am pe Aliona, pe Maia. Oricum, de ei nu poţi scăpa
oriunde ai fi!
— Vrei să vin cu tine în Iakuţia?
Mai mult de atât Ilia nu avea ce să-i propună. Nimeni nu putea să-i propună
mai mult de atât. Ilia îşi cunoştea bine marfa, ştia că Miha n-o să dea bir cu
fugiţii ca să iasă din încurcătură.
După cum arăta, căpitanul Safianov nu era omul potrivit pentru munca de
filaj – pe obrazul drept i se lăfăia o ditamai aluniţa de un roşu închis, era mai
degrabă un lipom mare. Îl zăreai de la o sută de metri. Lipomul nu-l împiedica
însă în activitatea de anchetator. Urcase în ierarhie fără grabă şi fără să taie
calea cuiva, fiind foarte mulţumit şi de salariu, şi de şefi, şi de viaţa de
familie.