Ludmila Ulitkaia - Imago

— Te conduc, îi propuse Olga.
Urcară împreună în troleibuzul 15 până la bulevardul Ţvetnoi, unde
Kulakovii locuiau la parterul unei case cu două etaje, într-o curte din fosta
piaţă Truba.
Neplăcerile nu se terminară încă. Intrarea nu era luminată, nu mergea
curentul electric, era întuneric beznă şi mirosea urât. Podeaua de lemn era
plină de băltoace. Uşa de la intrarea în apartament se deschise puţin, se auzi
scârţâitul arcurilor, apoi se închise cu zgomot.
— Ţine uşa, Olia, nu văd nimic.
Marina cercetă uşa: era spartă, pe tocul ei era prinsă o hârtie.
— Au venit iar…
Intrară în apartament. Marina răsuci întrerupătorul, nu era curent electric.
Apartamentul fusese inundat. Nenorocirea se întâmplase cu câteva zile în
urmă. Apa scăzuse mult, dar se vedea până unde ajunsese. Cărţile umflate
zăceau în apă ca înecaţii. Mirosea îngrozitor.
Marina începu să râdă în hohote. Olga se sperie: nu cumva a înnebunit fata?
— Cele patru etajere de jos sunt înmuiate. Uită-te, Olia! Uite până unde a
ajuns apa. Divanul e ud complet, pernele, pătura! Ce fericire! Păcat că n-a fost
un incendiu! Nu, mai bine potopul! Acum o să aruncăm tot, Olia! La dracu’!
Tot ce n-au luat ghebeşnicii! Platon! Aristotel! Hegel! Şi tot ce-i pe nemţeşte!
Şi pe Karl Marx! Şi pe Engels!
În culmea agitaţiei, se repezi la etajere, se apucă să arunce tot ce era pe ele
în băltoaca de pe jos, până şi tomurile uscate nimeriră în apa împuţită cu un
pleoscăit surd, aterizară acolo şi tablouri sfâşiate, şi bucăţi de tapet, vaze…
— „Vântul adună norii pe-ntreg cuprinsul înspumat al mării. Precum un
fulger negru, pasărea prevestitoare a furtunii pluteşte mândră între nori şi
mare! Ba atingând valurile cu aripa, ba înălţându-se ca o săgeată în văzduh, ea
strigă, iar norii aud întreaga bucurie din strigătul ei cutezător!“
Îmbrăcată în negru, cu haine de împrumut date după baia făcută împotriva
ploşniţelor (o bluză neagră a Olgăi şi nişte pantaloni ţinuţi cu o curea ai lui
Ilia), Marina umbla încoace şi încolo prin cameră, azvârlea cărţile de pe
etajere şi striga:
— „În ţipătul ei e setea de furtună! În el, norii aud forţa mâniei, flacăra
pasiunii şi încrederea în victorie!“ 59 Să se dezlănţuie, să se dezlănţuie furtuna!
Ducă-se dracului cu toţii! N-ai înţeles nimic, Olecika! Sunt un copil minune!
Am citit tot! Am citit chiar şi Republica lui Platon. L-am citit pe Aristotel la
paisprezece ani! Pe Hegel nu l-am citit, am citit însă Manifestul Partidului