12.08.2023 Views

Ludmila Ulitkaia - Imago

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

stai de vorbă cu el.

Ilia se întoarse spre fereastră, dar senzaţia că trăieşte un miracol, pe care o

simţise la decolare, dispăru de tot. Acum coborî din înălţimi şi se întrebă dacă

îl aşteaptă Pierre la Viena aşa cum promisese, sau va trebui să se ducă într-un

lagăr de tranzit, plin ochi cu emigranţi.

Nu, se va descurca el cumva. La urma urmelor are cunoştinţe, chiar prieteni,

o să-i sune, poate că-i vor trimite bani, o să-l ajute şi Pierre. Poate face un tur

în Italia… sau în Franţa. Acolo e Nicole, o cunoaşte bine, e de treabă. Are la

cine să apeleze. Poate că-şi vinde o parte din colecţie. Entuziasmul proaspăt

de la început îi reveni încetul cu încetul.

Li se servi mâncare gustoasă. Mai trecu o oră.

Prin fereastră se vedeau munţii – nu cumva sunt Alpii? Chiar zise cu voce

tare: „Alpii“.

Bătrânul, care părea că picoteşte, îşi ridică deodată capul şi i se adresă lui

Ilia:

— Chemaţi, vă rog, stewardesa, mi-e rău.

Ilia apăsă butonul. Bătrânul închise ochii. Era galben ca ceara, respira

sacadat cu gura deschisă.

— Repede… un medic, horcăi el.

Trase aer în piept, se zbătu spasmodic, horcăi de câteva ori, apoi se lăsă pe

speteaza scaunului şi încremeni cu gura deschisă.

Femeia se uită cu groază la vecinul ei.

Veni stewardesa şi-i luă mâna bătrânului. Îi căuta pulsul.

Vecina lui, care stătea în picioare pe culoar, pricepu prima despre ce era

vorba şi începu să urle tare ca o femeie din popor: „Aaaah“.

Abia atunci Ilia îşi dădu seama că vecinul lui murise.

Emigrarea lui Edwin Iakovlevici Vinberg luase sfârşit.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!