Ludmila Ulitkaia - Imago

idealul, îi oferea tot ce avea nevoie: un salariu modest, dar arhisuficient,
satisfacţia uriaşă pentru o activitate creatoare şi utilă, sentimentul rar întâlnit
că duce o viaţă adevărată. Şi că nu-l frige în palmă!
După două luni, îi mărturisi lui Ilia că ar vrea să se ocupe de lucruri mai
inteligente, decât să cutreiere ca poştaşul cu rucsacul în spate pe la tot soiul de
adrese. Că s-a familiarizat cu samizdatul şi că ar putea face ceva creativ…
— Bine, de acord. Am ştiut eu că aşa o să se termine, zise Ilia.
Arăta mai degrabă nemulţumit, deşi de obicei tremura de plăcere când
rezolva problemele altora.
— Edik, de Edik ai tu nevoie! Îl ţii minte pe deşelatul ăla? exclamă Ilia.
Miha îşi amintea de el. Luase nişte cărţi de la Edik. Nici înfăţişarea nu i-o
uitase, avea un fizic care ţi se întipărea în minte: lung de aproape doi metri, cu
faţa mică, rozalie, pe care nu era fir de păr, în afară de sprâncenele stufoase.
Ilia îl duse pe Miha la Edik. Acesta locuia cu mama şi cu soţia, Jenia, întrun
apartament cu două camere. Uitându-se în jur, Miha fu iar fermecat de o
locuinţă complet străină, care nu semăna cu nici o altă locuinţă: mama lui Edik
era specialistă în budism, aşa că atârnase pe pereţi tablouri orientale, nişte
icoane budiste, îi explică Edik. Soţia lui, arheolog, împrăştiase şi ea prin casă
urmele profesiei sale, trei oale de lut foarte urâte. Femeile nu erau acasă în
momentul acela.
Edik scotea revista Gamaion în samizdat, asta însemnând douăzeci de
pagini de hârtie subţire cusute grosolan, între două cartoane albastre. Revista
cuprindea producţii literare şi teme sociale, nu exista deocamdată decât un
singur exemplar din primul număr. Miha îl luă imediat şi-l cercetă de la un cap
la altul.
— Interesant! De ce Gamaion? fu curios să afle Miha.
— Alkonost şi Phoenix, numele astea au mai fost, Sirin nu-mi place.
Gamaion e tocmai bun. 69
— Încă o păsărică din mitologia slavă?
Edik se apucă imediat să-l informeze:
— Da, bineînţeles. Numai că pasărea noastră e o mare intelectuală, asta în
primul rând, cunoaşte toate tainele universului, în al doilea rând, are darul
prezicerii. La început ne-am gândit să-i dăm titlul Proiect istoric. Am ajuns
însă la concluzia că sună prea sec. E o revistă de cultură. Are şi poezie
contemporană, bineînţeles.
Să participe la publicarea unei reviste care deschidea ochii şi destupa
urechile oamenilor cufundaţi în bezna ignoranţei, da, pentru asta Miha era