Ludmila Ulitkaia - Imago

În ultimii ani Galia lucrase de multe ori pentru ei. Bătea la maşină repede,
îngrijit. Părea că nu se amestecă în ce n-o interesa deloc.
— Ah! Nu m-am gândit la asta! La dracu’!
— Ce i-ai dat? insistă Ilia.
— La ea e maşina mea Erika şi Gulagul lui Soljeniţîn.
— Ia-le imediat. Chiar azi.
Olga alergă la demisol gândindu-se că Galia se mutase la soţul ei. Nenea
Iura, beat turtă, nu avea chef de vizite: era supărat pe fiică-sa că nu făcuse
petrecerea de nuntă, că aranjaseră totul pe ascuns. Olga îl întrebă dacă Galia
nu lăsase cumva acolo maşina de scris.
— Şi-a luat toate catrafusele, n-a lăsat nimic. N-a lăsat nici adresa, i-a tăiato
scurt şi i-a închis uşa în nas.
Olga era disperată, nu ştia ce să facă. Ilia dădu s-o liniştească:
— Lasă, Olia, o să se aranjeze lucrurile. Galia a lâncezit la voi în casă mai
tot timpul, n-o să alerge acum să ne denunţe. Ai răbdare, n-o să treacă mult şi o
să bem ceai cu ea şi cu soţiorul ei, făcu Ilia haz de necaz.
Ilia n-a greşit mult în privinţa ceaiului, dar până să-l bea împreună mai era
cale lungă. Câţiva ani buni.
Îi povestiră lui Brincik despre căsătoria în pripă a Galiei cu Rozătorul, dar
lăsară la o parte amănuntele cu maşina şi cu cărţile dactilografiate. Oricum, ea
se îngrozi şi fără ele:
— Să nu mai calce pe aici!
— Ai înnebunit? E prietena mea aproape de când ne-am născut. Cum să fac
una ca asta? zise Olga iritată.
— E periculos. Chiar nu pricepi? O să aveţi un ghebeşnic în casă, prevesti
sumbru Tamara.
— Prostii! E groaznic să-i suspectezi pe toţi! În cazul ăsta pot să te bănuiesc
şi pe tine, îşi ieşi din fire Olga.
Brincik se înroşi toată, izbucni în lacrimi şi plecă.
A doua zi Olia o sună pe Galia la serviciu, de acolo îi spuseră că şi-a luat
concediu de odihnă chiar din ziua aceea. I se păru ciudat, Poluşka nu-i
pomenise nimic de concediu. Nu ştia că era darul de nuntă al soţului. Luna de
miere! Mama Galiei îi confirmă că îşi luaseră concediu şi adăugă că plecaseră
la casa de odihnă de la Kislovodsk. Olga o întrebă de maşina de scris, îi zise
că i-o dăduse Galiei şi că acum are urgent nevoie de ea. Mama Galiei, tuşa
Nina, o rugă să aştepte, apoi se întoarse – nici urmă de maşină de scris în casă.
Nu era un lucru mic, ar fi dat de ea.