Ludmila Ulitkaia - Imago

Sania se aşeză pe taburetul rotitor. Se gândi o clipă şi începu să cânte
preludiul întâi în do-major.
Deby şedea cu mâinile încrucişate pe burtă, cum le ţin ţăranii, şi analiza
situaţia aşa cum se prezenta în momentul acela. Nu era deloc proastă, cum i se
părea lui Sania. Băiatul ăsta rus avea peste treizeci de ani, era numai cu trei
ani mai tânăr decât ea, şi-l plăcea mult.
Era mai tânăr, mult mai cultivat şi, în plus, aparţinea unei elite cu care ea nu
avusese de-a face niciodată.
Până să termine Sania de cântat, Deby luă o hotărâre importantă: dacă îi va
fi sortit ca el să-i facă propunerea ciudată şi prostească, asta însemna că avea
un motiv serios. Şi atunci ea se va mărita cu băiatul ăsta de-adevăratelea.
Sania habar nu avea că lucrurile luaseră o turnură atât de periculoasă.
Vremea se strică de tot în ultima seară. Părea că Moscova era sătulă să-şi
dea atâta silinţă de dragul lui Deby. Se porni un vânt umed, aerul se făcu mai
cald, începu să ningă cu ace de gheaţă. Sania avea de gând s-o ducă pe Deby
la concertul lui Richter, dar concertul se amână. Merseră pe jos să le facă o
vizită Olgăi şi lui Ilia.
Olga le pregăti o cină „prenupţială“, cum îi zicea ea. Sania se săturase deja
să-şi tot plimbe logodnica, şi nu-i mai plăcea nici ideea căsătoriei. Oricum nu
fusese ideea lui.
Olga îi servi cu plăcinte şi salate, Ilia scoase o sticlă de vodcă din
dulăpiorul de sub pervazul ferestrei – frigiderul datând din vremea
construcţiei casei, când erau puţini aceia care puteau visa să aibă unul
adevărat.
Deby mâncă şi bău mult. Stătea alături de Sania, îl tot împingea şi-l
mângâia, dar o făcea în joacă, avea aerul că vrea să se distreze. Îşi apropie de
el faţa zâmbitoare, şi Sania îi văzu deodată mica fâşie rozalie strălucind
deasupra şirului de dinţi. Şi-l străfulgeră imaginea vie rămasă în minte din
adolescenţă – gingia Nadiei! Străduţa Potapov!
— De ce te-mpotriveşti, Sa-nie-cika? Dacă te porţi aşa rece, nu mă mărit cu
tine! Dacă o să te porţi însă bine, te pun în sutien şi te trec graniţa ca marfă de
contrabandă!
— Înţelegerea noastră a fost alta, Deby! Când o să ne căsătorim, o să vezi
ce soţ ideal o să fiu – n-o să mă mai vezi niciodată!
— Nu, nu, m-am răzgândit! Cred că o să-mi fii de folos şi-n bucătărie, şi-n
pat.