Ludmila Ulitkaia - Imago

Nataşei Mirzoian şi cu poezii? Sau o piesă de teatru?
Cum se întâmplă întotdeauna când apar o groază de idei, aleseră din toate
câte puţin şi făcu fiecare după cum îl ducea capul. Cine a vrut să vină în
costum de carnaval a îmbrăcat ceva caraghios, care să stârnească râsul. Cu
ideea coaptă de mult în minte, Katia Zueva apăru costumată în poştăriţă, cu o
geantă de taxator, semănând cu geanta poştaşului. Pe piept îi atârna un cartonaş
de culoarea bronzului, cu cifra 5 făcută dintr-o tinichea, iar în loc de şapca
albastră de la uniformă, avea un tricorn din hârtie de ziar. Pentru cei mai puţin
isteţi, îşi atârnase pe spate un cartonaş albastru, pe care scria cu alb „Poşta“.
Prietena ei, Ania Filimonovna, era gătită în ţigancă: fustă multicoloră, cercei,
salbă şi un şal mare, pe care mama i l-a scos din cufăr şi i-a cerut să aibă grijă
de el, fiindcă era foarte vechi. Ţinea în mână un pachet de cărţi de joc, pe care
avea de gând să-l folosească ghicindu-le doritorilor, dar îi era ruşine. La
început nu voise să se costumeze, dar o convinsese Katia: avea nevoie de o
îmbărbătare.
Era prevăzut, de asemenea, un montaj literar cu poezii şi un număr de
gimnastică, înfăţişând o piramidă în formă de brad, exersat de echipa de
gimnaşti a şcolii în formaţie completă. Doisprezece elevi, căţăraţi unul
deasupra altuia, trebuiau să ia forma bradului plin cu jucării.
Itkin, profesorul şchiop de atelier, avea prinse pe veston toate medaliile, şi
profesorul de sport, Andrei Ivanovici, era îmbrăcat nu cu bluza albastră
obişnuită, cu fermoar, ci cu un pulover alb. Amândoi miroseau a apă de
colonie. Profesorul de atelier mirosea a Troina, profesorul de sport – a
Chypre. Puseră discuri cu cântece vechi, în ritmul cărora puteau dansa doar
urşii dresaţi la circ. Când auziră însă Rio-Rita, fetele începură să ţopăie pe
loc, dar nimeni nu îndrăzni să înainteze în mijlocul sălii, până când profesorul
de sport n-o invită la dans pe instructoarea de pionieri. Dansau foxtrotul Rio-
Rita singuri, sub privirile dezaprobatoare ale elevilor mai mari. Salvă situaţia
eleva dintr-a noua, Tasia Smolkina, fată cu capul pe umeri, membră în
comitetul organizaţiei de comsomol, care organiză mai multe jocuri: „telefonul
fără fir“ şi „ineluş învârtecuş“ pentru cei mici şi „poşta“ pentru cei ce trăgeau
nădejde la o dragoste înfiripată cu ocazia balului.
Poştăriţa Katia Zueva împărţi bileţelele cu numere şi toţi începură să scrie
pe ele câte ceva. Katia umbla de colo până colo prin sală ducând scrisorelele.
Viktor Iulievici stătea în picioare lângă fereastră, pândea momentul să plece pe
furiş la cancelarie ca să fumeze. Când se îndrepta spre ieşire, poştăriţa Katia
îl opri şi-i înmână două bileţele deodată. El le vârî în buzunar. Pe unul din