Ludmila Ulitkaia - Imago

comunitate anume: războinici, magicieni sau şamani, dar el se încăpăţâna să
găsească un exemplu în care tânărul sălbatic şi brutal să se transforme dintrodată
într-un adult civilizat, cu simţ moral. Un ritual de felul ăsta putea fi
considerat, desigur, absolvirea universităţilor europene de către domnii
instruiţi, înveşmântaţi în mantii, cu tichiile lor caraghioase. Dar oare nu ei,
medicii instruiţi, psihologii şi inginerii, puseseră în aplicare un sistem foarte
bine gândit de exterminare şi exploatare a oamenilor în timpul celui de-al
Treilea Reich? Nu, volumul cunoştinţelor asimilate nu era o garanţie pentru
maturizarea morală. Nici exemplul ăsta nu mergea.
Deşi nu oferea răspunsuri directe la întrebările lui, lectura cărţilor era totuşi
folositoare: acum putea să descopere în regulile şi obiceiurile din societatea
sovietică ritualuri denaturate, golite de conţinut, absurde. Până şi intrarea în
rândul pionierilor, însoţită de jurământ şi de o uniformă specială, arăta ca o
parodie a unui ritual misterios, vechi de când lumea. E adevărat că nu era
vorba de hainele albe şi noi ale primilor creştini, nici de veşmintele
masonilor, ci numai de o cârpă roşie, triunghiulară, legată la gât. Oricum, pe
aproape…
După ce citi un munte de cărţi, Viktor Iulievici se întoarse la clasicii ruşi –
sursa în care avea încredere deplină. Reciti cartea lui Tolstoi Copilăria,
adolescenţa, tinereţea, Gânduri despre trecut, de Herzen, Anii copilăriei
nepotului Bagrov, de Aksakov. Citi în plus Amintirile unui răzvrătit, de
Kropotkin şi trilogia lui Maksim Gorki, care depăşeau graniţele Secolului de
Aur: câtă suferinţă îndură un suflet de copil într-o lume nedreaptă şi crudă,
cum se trezesc în el compasiunea şi mila.
Îşi însoţea elevii pe drumul străbătut de Nikolenka Irteniev 26 , Petia
Kropotkin, Saşa Herzen şi chiar de Alioşa Peşkov 27 , făcându-i să înţeleagă ce
înseamnă să fii copil orfan, să suferi îndurând cruzimea şi singurătatea, în
sfârşit, făcându-i să înţeleagă lucrurile pe care le considera esenţiale:
conştiinţa binelui şi a răului, iubirea ca valoare supremă.
Băieţii răspundeau la chemarea lui, învăţau să găsească pasajele cele mai
interesante din cărţi: paginile din cartea lui Garin-Mihailovski despre Tioma,
care coboară în bezna fântânii alunecoase, precum fundul iadului, ca să caute
căţelul căzut acolo, pasajele în care el îşi învinge frica, sau episodul din
cartea lui Gorki despre pisica omorâtă de portar în prezenţa tânărului Alioşa
Peşkov, şi mergând mai departe, mult mai departe… paginile despre
pedepsirea decembriştilor, care îl îndurerase atât de mult pe Saşa Herzen. Se
producea oare o schimbare în conştiinţa lor? Sau nu?