Ludmila Ulitkaia - Imago

pusese un nod în gât. Valentina Ivanovna nu-şi întorcea capul spre el, parcă
nici nu exista.
— Dacă ai şti cât de mult s-a împrietenit tata cu Maia. Nu mai pleacă de
lângă el.
— Da, da, zise Aliona cu vocea moale, tărăgănată, care nu semăna deloc cu
vocea ei obişnuită.
Miha cără lucrurile şi le puse în portbagajul Moskviciului albastru. Maia îi
făcu bucuroasă cu mâna. Aliona îi făcu semn dând din cap ca unei cunoştinţe
oarecare. Miha nu îndrăzni nici măcar s-o sărute.
A doua zi trebuia să meargă din nou la întâlnirea cu Safianov, să-i asculte
ameninţările şi toate mârşăviile. Ştia că se află pe marginea prăpastiei.
Cum îi era obiceiul, Miha se sculă devreme, dar nu mai trebuia să se ducă la
serviciu. În cameră era atât de pustiu, încât auzi cum îi ţiuie urechile. Sau
poate avea tensiune mare? Pierdu două ore ca să-şi trieze poeziile vechi.
„Versuri proaste, cât de proaste pot fi“, îşi zise fără să se amărască prea
tare. Vru să arunce o parte din ele. Le făcu teanc ca să le dea încolo. Dar nu
era hotărât deocamdată.
Ajunse la timp la căpitanul Safianov. Acesta îl întâmpină cu un aer solemn,
pregătit parcă de sărbătoare. O fi vreo sărbătoare de-a lor? se întrebă Miha.
Nici vorbă, mai erau două săptămâni până la sărbătoarea din noiembrie.
— Ne-am străduit să facem totul pentru dumneata, Mihei Matveievici. Chiar
ţi-am propus ceva pe care-l facem numai în situaţii excepţionale – să pleci în
străinătate.
Miha clătină din cap, mişcându-şi în acelaşi timp degetele în semn de refuz
– nu. Fără să-şi dea seama.
— Ia uite aici.
Safianov îi arătă hârtia pe care o ţinea în mână. Miha reuşi să citească:
„Mandat de arestare“.
— N-are dată. Poate fi data de azi sau de mâine. Şi uite mărturia dumitale, îi
zise fluturând nişte foi mâzgălite de sus până jos. N-ai mărturisit nimic, da,
nici o mărturie… Totuşi poţi să iei la cunoştinţă.
Miha luă formularul cu procesul-verbal al interogatoriului. Era un nou
model de formular, imprimat pe o hârtie cu antet, de format mare, îndoită în
două. Un denunţ al unor oameni necunoscuţi în cea mai mare parte, scris întrun
stil bolovănos, cu greşeli gramaticale, semănând cu un scris de femeie,
poate al unei secretare, cu codiţele literelor foarte apăsate.