Ludmila Ulitkaia - Imago

Sania Steklov nu era de acord cu goana lui după bani, dar Ilia se mulţumea
să ridice din umeri:
— Ştii cât mă costă hârtia fotografică de 18 pe 24? Dar revelatorul? De
unde să iau banii?
Sania nu mai zicea nimic. Ştia că bani se găseau la mama şi la bunica lui şi
se îndoia că e cel mai nimerit mod de a-i procura.
Vechiul aparat făcu din Ilia un fotograf veritabil. La scurt timp îşi dădu
seama că trebuia să aibă şi un laborator propriu. Fotografii amatori îşi
încropeau asemenea laboratoare în baie, unde aveau apă curentă ca să spele
peliculele. În locuinţa comună a lui Ilia nu exista o baie propriu-zisă. Aveau o
cămară unde cele trei familii îşi ţineau ligheanele pentru spălat pe corp, albiile
pentru rufe şi alte lucruri trebuincioase. Cămara avea un perete comun cu
closetul, pe unde trecea conducta de apă, aşa că Ilia concepu imediat un plan
ca să se branşeze la ţeava de alimentare şi de scurgere. Pe moment nu-i trecu
prin minte că vecinii aveau şi ei dreptul la cămară.
În afară de Ilia şi mama lui, în casă mai locuiau Olga Matveevna, bătrână
singuratică şi inofensivă, şi văduva Grania Loşkariova cu cei trei copii ai ei;
pe cei doi mai mici Maria Fiodorovna îi lua deseori cu ea la grădiniţa unde
lucra. O ajuta mult pe această Grania.
Pe scurt, Maria Fiodorovna le ceru voie în numele lui Ilia, şi vecinele nu
avură nimic de obiectat, îşi scoaseră albiile din cămară. Acum era treaba lui
Ilia să se descurce. Mai avu timp să-şi roage tatăl, într-o scrisoare, să-l ajute
cu bani la amenajarea camerei pentru developat fotografiile. Tatălui i se
înmuie inima, îi trimise o sută cincizeci de ruble, scriindu-i două rânduri pe
mandat: „Sosesc la sărbătoarea din mai, aranjăm totul“. Era ultima lui
scrisoare, nu mai apucă sărbătoarea din mai.
Apa avea să fie adusă în cămară abia după un an şi jumătate, dar Ilia îşi găsi
rostul în colţişorul lui, unde îşi petrecea mai tot timpul. Cără un dulap de cărţi
găsit la gunoi şi rândui în el întreg patrimoniul foto.
Clasa a cincea se lungea la nesfârşit. Băieţii mergeau pe treisprezece ani, se
umpleau încetul cu încetul de testosteron, celor precoce le creşteau firişoare
de păr în locurile cele mai ascunse, le apăreau coşuri pe frunte, nu aveau
astâmpăr, tânjeau după ceva, se înmulţeau certurile şi încăierările, băieţii
doreau să se atingă, să-şi ogoiască trupul chinuit de pofte nelămurite.
Miha îşi consuma energia patinând. În urma antrenamentelor secrete din
zorii zilei, a învăţat să patineze voiniceşte. A prins gust şi pentru lectură.
Citise el şi înainte, citise ce-i căzuse în mână, dar acum Anna Aleksandrovna