Ludmila Ulitkaia - Imago

imediat şi spuse că Muratov a plecat la lucru. Popov îi fulgeră cu privirea pe
gogomanii de paznici.
— El nu lucrează! zise Popov. Despre ce muncă vorbiţi?
— E artist, nu merge la serviciu, dar munceşte mult. Doar aţi văzut cu ochii
dumneavoastră, a făcut sarcofagul lui Lenin, se amestecă soacra.
— Oho, de când l-au dat afară! le informă Popov cu întârziere.
— S-a dus să caute ceva de lucru, se băgă iar în vorbă Maria Nikolaevna.
— Are de gând să vină la prânz? se interesă căpitanul.
— Neapărat.
„Au tras cu urechea, au mirosit chiftelele, ai dracului ghebeşnici. Iuţi mai
sunt!“ îşi zise Maria Nikolaevna.
— A cerut să-i fac chiftele. Îl aşteptăm la masă.
Căpitanul se apucă de treabă. Nu-şi cruţă puterile, scotoci prin munţii de
hârtie. Samizdat din cel obişnuit, ca la toţi. De data asta nu-l interesa
samizdatul, se uita după altceva.
Ce căuta Popov în casa Muratovilor se găsea în biroul lui sub formă de
fotocopii ale câtorva pagini din revista Stern cu caricaturi: nişte litere uriaşe
fărmând cuvintele „Slavă PCUS“ şi dedesubtul lor o mulţime de oameni şi
câini încercând să apuce sau să muşte din cuvintele sfinte. Literele erau nişte
cârnaţi prăjiţi, cu inele albe de grăsime în interstiţii, cu capetele legate cu
sfoară şi cu eticheta „2 rub. 20 kop.“.
Într-o altă caricatură era desenat un mausoleu tot din cârnaţi, cuvântul Lenin
era scris din capete de cârnaţi.
În a treia caricatură, edecarii din tabloul lui Repin, înhămaţi la edec,
trăgeau nu o barjă, ci o navă spaţială.
Colaboratorii KGB îl căutaseră mult timp pe graficianul rău intenţionat şi
dăduseră peste el din întâmplare. Mai rămânea să găsească un fleac:
originalele, schiţele sau ceva de felul acesta…
Căpitanul plecă seara târziu. Cărară cu ei trei saci cu samizdat. Desenele pe
care Popov credea că le va găsi nu erau niciunde.
În timpul ăsta Boris Ivanovici găsi să doarmă peste noapte la Kimri, la o
femeie care încercase fără succes să-şi vândă pe chei ceapa verde şi
pătrunjelul, şi singura ei „captură“ fusese călătorul care venise prea târziu ca
să se îmbarce pe ultimul vas cu destinaţia Novo-Akatovo. Dormi cu o rublă în
hambar, pe fân, învelit cu cearşaful, se sculă în zori, se spălă la fântână şi la
şase dimineaţa se îmbarcă pe vas. Femeia se purtă ca o sfântă, nu se duse să-l
denunţe.