Ludmila Ulitkaia - Imago

bine.
Miha îi învăţa limbă şi literatură rusă pe copiii surdomuţi. Lucra în tandem
cu un logoped şi treaba mergea cum nu se poate mai bine. Inventă o metodă
anume, reuşind să fie lăudat de însuşi Iakov Petrovici: introduse exerciţiile de
ritmică, bătând din palme şi marcând în felul ăsta lungimea versului, iar elevii
bâlbâiau cu limba împiedicată iambii şi troheii. Cât de mult se bucurau când îi
lăuda profesorul şi cât de mărinimos era Miha cu ei!
Instituţia şcolară era unică prin sărăcia şi luxul ei. Dispunea de un buget
mizerabil, salariile angajaţilor – cu tot cu prima specială – erau la fel de
mizere, raportate la calificarea lor şi la timpul petrecut cu copiii, echipamentul
era total insuficient, dar toate aceste neajunsuri erau compensate de abnegaţia
şi dăruirea profesorilor şi de rezultatele atât de vizibile ale muncii lor. Şi de
atmosfera deosebit de călduroasă, lăsând loc iniţiativelor creatoare.
Aproape un sfert din elevi proveneau de la casele de copii, pe ceilalţi îi
aduseseră părinţii în speranţa că şcoala o să le înlesnească un contact mai bun
cu lumea din jurul lor. Elevii de la casele de copii se descurcau mai bine cu
învăţătura decât aceia aduşi de părinţi, fiindcă pe primii îi ţineau cu anii la
internat, în vreme ce pe ceilalţi îi luau acasă după un an sau doi, asta în cel
mai bun caz.
Miha îşi petrecea aproape fiecare duminică la Moscova: trecea s-o vadă pe
mătuşa Ghenia, se achita de toate obligaţiile adunate în timpul săptămânii,
începând cu spălatul duşumelelor şi ferestrelor şi terminând cu cumpărarea
alimentelor. De când Miha intrase la institut şi banii primiţi de-a lungul anilor
de la rude încetaseră să mai vină, mătuşa devenise zgârcită şi capricioasă.
Salamul dietetic trebuia să fie neapărat de la fabrica Mikoian, brânza de la
Poşehonsk, laptele de la Ostankino şi peştele, fie că era crap viu sau şalău
congelat, trebuia cumpărat de la un magazin închis duminica, aşa că Miha
venea din când în când sâmbăta ca să apuce nişte crap sau şalău, în caz că
primeau asemenea marfă.
După ce scăpa de sarcinile domestice, zbura într-un suflet la Aliona, care îl
aştepta fie cu genele date cu rimel, asta însemnând că e în toane bune, fie fără
rimel, asta însemnând că nu sunt pe aceeaşi lungime de undă. Nu înţelegea de
ce era atât de schimbătoare, încerca s-o descoasă, dar ea se mulţumea să
ridice din umeri, părul îi aluneca în părţi, şi fata îi scăpa lui Miha printre
degete fără să-i dea vreo explicaţie.
Atunci se aşeza la masa din bucătărie împreună cu Serghei Borisovici,
având în faţă un pahar de ceai sau de vodcă, în funcţie de momentul din zi, de