Ludmila Ulitkaia - Imago

viaţa lor de camerele de lucru şi sufrageriile burgheze.
Tăcuta Lenocika luă gospodăria în seama ei, fără ca nimeni să observe, se
îngrijea de toate, făcea curăţenie lună şi gătea mâncăruri cu gust. Anna
Antonovna, mama ei, venea în fiecare dimineaţă, le dădea de mâncare
copiilor, îi plimba şi-i culca.
Era o eroină Lenocika. Venea în fugă de la institut şi prelua schimbul după
ce o conducea pe mama ei. Olga nu se ocupa de nepoţi, dar Lena nu se supăra
deloc pe soacră. Dimpotrivă, îi era recunoscătoare. Îşi începuse viaţa de
familie la Opaliho. Acolo locuiseră patru persoane într-o cameră cu două
ferestre şi cu podeaua atât de înclinată, încât fuseseră nevoiţi să pună butuci de
lemn sub picioarele de la paturile copiilor, ca să n-o ia la vale. Nu aveau apă
caldă în casa de la ţară. Era totuşi bine că-şi instalaseră apă curentă şi
canalizare după doi ani de la naşterea copiilor.
Parcă trecuse furtuna prin casa generalului. Mobilele cumpărate şi
restaurate de bunic se mişcau dintr-o parte într-alta fără să cruţe pe nimeni.
Mişka şi Verocika, gemenii de doi ani, se agăţau cu mânuţele de mesteacănul
de Carelia. Mişka avea o slăbiciune pentru garnitura din camera de oaspeţi,
scrijelea capetele de pasăre de la mobilă, până într-o zi când Kostia duse
mobilele la consignaţia de pe cheiul Smolensk. Şeful magazinului nu le
recunoscu şi-i dădu o sumă de bani neaşteptat de mare.
Tamara, plină de devotament, trecea des pe la ei. Dar pe măsură ce Olga îşi
recăpăta puterile, relaţia lor revenea la forma veche: Olga dădea ordine,
Tamara le îndeplinea. Prietena Galia se pregătea de o mare schimbare în viaţa
ei, urma cursurile serale de limbi străine şi nu se prea arăta la faţă. De altfel
nici Ghena, soţul ei, nu era de acord să aibă o asemenea prietenă. Olga nu era
deloc potrivită.
Părea că nu-şi mai amintea de Ilia. Tamara era bucuroasă că-i trecuse drăcia
de obsesie şi se mira cât de puternic fusese legată de boală…
Tamara nu le ştia chiar pe toate. Olga continua să-l urmărească pe Ilia de
departe. Deşi după scrisoarea de adio legătura lor părea întreruptă, Olga ştia
că Ilia luase o hotărâre importantă şi că nu era decât o chestiune de timp pentru
reuşita finală. Ştia de asemenea că tatăl vitreg continua să corespondeze cu
Kostia, semne erau peste tot în casă: apăreau, nu se ştie de unde, jucării
nemaivăzute şi hăinuţe din străinătate pentru copii. N-o mai intrigau asemenea
lucruri, dimpotrivă, asta nu făcea decât să confirme că urmau schimbări
urgente.
Mai avea Olga şi un informator secret, de la care află că soţia lui Ilia bea,