Ludmila Ulitkaia - Imago

aşteptau se repeziră toţi deodată către locul sacrosanct, unde prin strungă trec
frontiera de stat cetăţenii străini şi o mână de pasageri ruşi aparţinând castei
diplomaţilor şi kaghebiştilor.
Se buluciră prea devreme – erau nevoiţi să mai aştepte o oră până să apară
călătorii, după ce treceau prin tot felul de controale şi primeau bagajele.
Sovieticii se deosebeau de americani în primul rând prin numărul mare de
geamantane şi prin aerul lor de încurcă-lume. Americanii se deosebeau de
sovietici prin statura înaltă, curiozitatea puţin tâmpă şi îmbrăcăminte. Dacă te
uitai însă cu atenţie, hainele americanilor şi funcţionarilor sovietici şi ale
nevestelor lor erau aceleaşi: paltoane de tweed pentru bărbaţii cu joburi bune,
scurte cu glugă şi duffle-coats pentru cei cu slujbe modeste. Şi la unii, şi la
alţii, hainele aveau culori potolite, în ton cu iarna. Dar pe sovietici hainele
stăteau altfel.
În mijlocul grupului de slujbaşi obosiţi din cauza zborului, se zăreşte o pată
de culoare: un fes roşu de pitic, care se iţeşte din mulţime agitându-se
obraznic. Sub fes – nişte ochi machiaţi zdravăn, obraji rumeni şi o gură rujată
din abundenţă cu un roşu strident. O matrioşcă de fabricaţie străină. Şi un
detaliu pentru cunoscători: poartă un mantou elegant de nurcă şi ghete de
baschet. Ţine în mână, pe lângă poşeta mică de operetă, o floarea-soarelui
enormă, din plastic. E semnul de recunoaştere.
Din grupul persoanelor care aşteaptă se desprinde un tânăr blond, într-o
scurtă neagră. Din buzunar îi iese o ureche a căciulii. Se îndreaptă spre
floarea-soarelui, aşa după cum floarea-soarelui se îndreaptă spre soare. Se
opreşte în faţa femeii cu fesul roşu de pitic şi întinde mâna către floareasoarelui…
— Deby! You are… I’m glad…
Deby, logodnica, nu-i frumoasă deloc, dar are un zâmbet radios:
— Sa-nie-cika! Ia tibia lublu!
Logodnica găsită prin strădania lui Pierre era mireasa ideală. Ziaristă,
feministă, una pe care n-o sperii aşa uşor, participase cu un an înainte la nu ştiu
ce seminar al muierilor organizat de Comitetul Femeilor Sovietice în calitate
de activistă la secţia americană a Ligii Internaţionale a Femeilor. Acolo se
cunoscuseră şi se îndrăgostiseră. O poveste ticluită fără cusur.
Se îmbrăţişează. Clic-clac! Corespondentul ziarului american de orientare
progresistă imortalizează cu aparatul de fotografiat întâlnirea lui Deby
O’Hara, activistă a mişcării feministe americane, cu tânărul muzicolog. Deby
îi apucă obrajii cu mâinile grăsulii şi-l sărută cu foc pe gură. Ce gust de săpun