untitled

— Vai de mine, întotdeauna e câte ceva de făcut, întotdeauna, a spus ea,
liniștindu-mă. Ia să vedem, flăcăule, ochiul acela al tău.
Jamie s-a așezat cuminte pe marginea fântânii, întorcându-și fața spre ea.
Degetele durdulii au apăsat încetișor umflătura purpurie, lăsând urme albe
care dispăreau îndată.
— Încă sângerează pe sub piele. Lipitorile o să-l ajute, în cazul ăsta.
A ridicat pânza de pe castron, dând la iveală câteva ființe mici și
întunecate ca niște limacși, lungi de câțiva centimetri, acoperite cu o mâzgă
grețoasă. Prinzând două dintre ele în palmă, femeia a presat una pe pielea
de sub arcadă și pe cealaltă a așezat-o sub ochi.
— Vezi tu, mi-a explicat ea, îndată ce vânătaia e așezată, cum ar veni,
lipitorile nu mai au ce să-ți facă. Dar când ai o umflătură ca asta, și încă mai
crește, înseamnă că sub piele se scurge sânge și lipitorile îl pot scoate afară.
Priveam fascinată și dezgustată.
— Nu doare? l-am întrebat pe Jamie.
El a negat din cap, făcând lipitorile să se balanseze nerușinat.
— Nu. Se simt nițel reci, atâta tot.
Doamna Fitz era ocupată cu borcanele și sticlele ei.
— Lumea nu știe să întrebuințeze lipitorile așa cum trebuie, m-a instruit
ea. Câteodată sunt foarte folositoare, dar trebuie să înțelegi cum. Când le pui
pe o vânătaie veche, sug doar sângele sănătos, și nu ajută la nimic. De
asemenea, trebuie să fii atent să nu folosești prea multe o dată; pot să
slăbească pe cineva care e foarte bolnav ori a pierdut deja mult sânge.
Ascultam respectuos, înregistrând toate aceste informații, deși speram
din tot sufletul să nu fiu vreodată nevoită să mă folosesc de ele.
— Acum, flăcăule, clătește-ți gura cu asta; o să-ți curețe tăieturile și o să-ți
mai ia din durere. Ceai de coajă de salcie, mi-a explicat ea, cu nițică pulbere
de rădăcină de iris.
Am încuviințat din cap; îmi aminteam vag că auzisem demult în timpul
unei prelegeri că scoarța de salcie conține de fapt acid salicilic, ingredientul
activ al aspirinei.
— Dar scoarța de salcie nu îi sporește șansele să sângereze? am întrebat.
Doamna Fitz a dat din cap.
— Da. Uneori. De aceea îi dai pe urmă rădăcină de sunătoare înmuiată în
oțet; sunătoarea îi oprește sângerarea, dacă e culeasă pe lună plină și
măcinată bine.
Jamie își clătea ascultător gura cu soluția astringentă, cu ochii în lacrimi
de la înțepătura oțetului aromatic.
Lipitorile se umflaseră acum, ajungând de patru ori dimensiunea lor
inițială. Pieile întunecate și zbârcite erau acum netede și lucitoare; arătau ca
102