untitled

— Și Colum mi-a promis… ah, despre asta n-o să-ți spun. Dar să sărut
fierul și să-mi schimb numele în MacKenzie și să mă lepăd de neamul meu?
Nu, la asta nu mă pot gândi.
— Ești căpos ca taică-tu, asta ești, a remarcat Alec, însă vorbele lui
fuseseră rostite pe un ton de încuviințare fără tragere de inimă. Uneori
parcă ești el în carne și oase, chiar dacă semeni în neamul maică-tii înalt și
roșcovan.
— L-ai cunoscut, nu-i așa? a întrebat Jamie interesat.
— Ah, doar puțin. Mai mult am auzit. Sunt aici la Leoch încă dinainte de
nunta părinților tăi, știi? Și când îi auzeai pe Dougal și pe Colum vorbind
despre Brian cel Negru, gândeai că e dracul gol, dacă nu chiar mai rău. Și
maică-ta, Fecioara Maria, răpită și dusă în Conacul Blestemat de el.
Jamie a început să râdă.
— Și eu sunt ca el, nu-i așa?
— Ești ca el, băiete. Da, văd eu că nu prea îți vine la îndemână să fii omul
lui Colum. Dar trebuie să te gândești și la cealaltă opțiune, nu? Dacă se
ajunge la luptă de partea Stuarzilor, să zicem, și Dougal învinge. Dacă ești în
tabăra învingătoare, flăcăule, îți recapeți pământurile și mai multe, orice ar
face Colum.
Jamie a răspuns cu ceea ce începusem să iau drept „sunetul scoțian”, acel
sunet nedefinit, adânc în gât, care poate fi înțeles în orice fel. Acum părea să
indice o oarecare îndoială în privința șanselor de reușită ale acestui final
optimist.
— Da, a răspuns el, și dacă Dougal nu reușește, ce fac pe urmă? Sau dacă
lupta se dă împotriva Casei Stuart?
Alec a scos la rândul său un sunet gutural.
— Atunci rămâi aici, băiete. Fii grăjdar în locul meu; eu nu mai rezist
foarte mult și nu am văzut pe nimeni mai priceput la cai.
Mârâitul modest al lui Jamie indica apreciere față de acel compliment.
Bărbatul mai în vârstă a continuat, ignorând asemenea întreruperi.
— Cei din clanul MacKenzie sunt rude cu tine, așa că nu e vorba că-ți
renegi sângele. Mai sunt și alte lucruri de luat în seamă, a spus pe o voce
insinuantă, cum ar fi domnița Laoghaire, poate?
Întrebarea a fost primită cu un alt sunet, de data aceasta sugerând jenă și
negare.
— Ei, lasă, flăcăule, că doar nu te lași bătut în locul unei fete de care nu-ți
pasă. Și să știi că taică-su n-o lasă să se mărite în afara clanului.
— E foarte tânără, Alec, și mi-a fost milă de ea, a răspuns Jamie, defensiv.
Doar atât și nimic altceva.
119