untitled

Nu mai era nevoie de toată prefăcătoria și de toate aceste jocuri. Ochii de
culoarea alunei erau necruțători și buzele pline strânse într-o linie crudă în
barba roșcată. Era foarte mare și foarte aproape de mine. Dar eu ajunsesem
deja prea departe pentru a mai fi precaută.
— Vreau să spun că știu cine e tatăl lui Hamish, am replicat.
Aproape că se așteptase la asta și reușise să-și controleze expresia, însă
ultima lună petrecută ghicind viitorul nu fusese în van. Am zărit o sclipire
minusculă de uluire care i-a deschis ochii și panica neașteptată, imediat
înăbușită, care i-a strâns colțurile buzelor.
Drept la țintă. În ciuda primejdiei, am trăit o clipă de triumf euforic.
Vasăzică avusesem dreptate și această informație putea fi chiar arma de
care aveam nevoie.
— Deci știi? a spus el în șoaptă.
— Da, am spus, și îmi imaginez că și Colum știe.
Asta l-a oprit pentru un moment. Ochii căprui-verzui s-au îngustat și m-
am întrebat pentru o clipă dacă era înarmat.
— Cred că, pentru o vreme, a crezut că Jamie este, am spus, privindu-l în
ochi. Din cauza zvonurilor. Dumneata trebuie să le fi iscat, servindu-i-le lui
Geillis Duncan. De ce? Deoarece Colum începuse să îl bănuiască pe Jamie și o
luase la întrebări pe Letitia? Nu i-ar fi putut rezista foarte mult. Sau Geilie a
crezut că dumneata ești iubitul Letitiei și i-ai spus că e Jamie ca să îi stingi
orice suspiciune? E o femeie geloasă, însă nu mai poate avea niciun motiv să
te protejeze acum.
Dougal a zâmbit cu cruzime, cu o privire înghețată.
— Nu, nu poate, a încuviințat el cu vocea încă blândă. Vrăjitoarea e
moartă.
— Moartă!
Șocul trebuie să mi se fi citit limpede pe față și în voce. Zâmbetul i s-a
lărgit.
— Ah, da. Arsă. Vârâtă cu picioarele într-un cazan cu smoală, înconjurată
de bucăți de turbă uscată. Legată de un rug și aprinsă ca o torță. Trimisă în
iad pe un stâlp în flăcări, sub ramurile unui frasin.
La început am crezut că această înșiruire nemiloasă de detalii era menită
să mă impresioneze, însă mă înșelasem. M-am dat într-o parte și când
lumina a strălucit din nou pe chipul lui, am văzut bine cutele de durere
gravate în jurul ochilor. Așadar nu era o plăcere odioasă, ci o biciuire a
propriei conștiințe. Nu simțeam nicio milă față de el, în asemenea
circumstanțe.
— Deci ți-a fost dragă, am spus rece. Mult bine i-ai făcut. Ei ori copilului.
Ce-ai făcut cu el?
587