untitled

M-a privit de parcă în minte îi încolțea un plan, rânjind răutăcios.
— E prea mare, spun ele. A ridicat o sprânceană. Ceea ce e destul de
serios, venind din partea unei prostituate, nu-i așa?
A ridicat și cealaltă sprânceană, făcându-și mesajul cât se poate de clar.
Marley, care începuse să respire precipitat în timpul percheziției, s-a
oprit și și-a șters un fir de salivă din colțul buzelor. M-am dat cât mai
departe de el, dezgustată.
Randall, privindu-mă, a zis:
— Îmi imaginez că Marley ar dori să vă cunoașteți mai bine în camera lui
privată, îndată ce terminăm mica noastră discuție. Desigur, mai târziu s-ar
putea hotărî să împartă norocul și cu prietenii lui, dar asta rămâne la
latitudinea lui.
— Ah, deci dumneata nu vrei să căști gura? am întrebat sarcastică.
Randall a început să râdă, amuzându-se copios.
— Poate am ceea ce s-ar putea numi „gusturi nenaturale”, după cum îmi
imaginez că ți-ai dat seama până acum. Dar trebuie să recunoști că am niște
principii estetice.
A aruncat o privire spre uriaș, gârbovit în hainele sale soioase, cu
burdihanul revărsat peste centură. Buzele umflate și blegi rumegau și
murmurau fără întrerupere, de parcă ar fi căutat ceva de mâncare și
degetele scurte și groase se mișcau agitate pe prohabul pantalonilor pătați.
Randall a ridicat delicat din umeri.
— Nu, a spus el. Dumneata ești o femeie foarte drăguță, în ciuda limbii de
viperă. Dar să te văd cu Marley… nu, nu cred că vreau. Lăsând la o parte
aspectul fizic, obiceiurile sale personale lasă destul de mult de dorit.
— La fel ca și ale dumitale, am răspuns.
— E posibil. Oricum, nu te mai privesc pe dumneata.
A făcut o pauză, privindu-mă.
— Încă aș vrea să aflu cine ești. O iacobită, e clar, însă a cui? A clanului
Marischal? A lui Seaforth? Sau cel mai probabil a Lovaților, dacă ești cu cei
din familia Fraser.
Randall l-a împuns ușor pe Jamie cu vârful lustruit al cizmei, însă el a
rămas inert. Îi puteam vedea pieptul ridicându-se și coborând regulat; poate
trecuse din leșin în somn. Cearcănele erau dovada că nu avusese parte de
prea multă odihnă în ultima vreme.
— Am auzit chiar că ai fi vrăjitoare, a continuat căpitanul.
Vocea îi era relaxată, însă mă privea atent, ca și cum mă puteam deodată
preface într-o bufniță, să îmi iau zborul.
— A fost o oarecare agitație la Cranesmuir, nu? A murit cineva în mod
suspect? Dar nu am nicio îndoială că toate astea sunt prostii superstițioase.
610