untitled

M-am ridicat, strângându-mi capul cu amândouă mâinile, fără să-mi pese
câtuși de puțin că puteam fi ucisă în orice clipă.
Persoana peste care căzusem înjura înfundat. Prin ceața durerii, eram vag
conștientă că individul (presupuneam, după mărime și mirosul de
transpirație, că era bărbat) se ridicase în picioare și căuta pe bâjbâite cu
palmele după obloanele de pe peretele de deasupra noastră.
O pală neașteptată de aer proaspăt m-a făcut să tresar și să închid ochii.
Când i-am deschis, era suficientă lumină de la cerul nopții pentru a vedea
chipul intrusului.
— Ce cauți aici? am întrebat furioasă.
În același timp, Jamie a întrebat tot pe un ton acuzator:
— Cât cântărești, englezoaico?
Încă ușor amețită, am răspuns imediat:
— Șaizeci și trei de kilograme.
Apoi mi-a venit în minte să întreb de ce.
— Pentru că mi-ai zdrobit ficatul, a zis el, pipăindu-și precaut zona
afectată. Fără să mai spun că m-ai speriat de moarte.
A întins brațul și m-a ridicat în picioare.
— Ești teafără?
— Nu, m-am lovit la cap.
Frecându-mi cucuiul, am aruncat o privire amețită în jurul coridorului
gol.
— De ce m-am lovit? am întrebat.
— De capul meu, a răspuns el, destul de enervat după cum mi s-a părut.
— Așa îți trebuie, am replicat țâfnoasă. Ce căutai aici, furișându-te pe
lângă ușa mea?
Mi-a aruncat o privire acră.
— Nu mă „furișam”, Doamne ferește. Dormeam… sau încercam să dorm.
Și-a dus mâna la tâmplă, pipăind cucuiul care începea să se ridice.
— Să dormi? Aici?
Am privit într-o parte și în alta a coridorului pustiu, rece și murdar cu
exagerată mirare.
— Îți alegi din cele mai bizare locuri în care să dormi; mai întâi prin
grajduri, acum aici.
— Poate te-ar interesa să afli că niște dragoni englezi s-au oprit în
cârciuma de sub noi, m-a informat el rece. Sunt nițel cam amețiți și s-au
gândit să se distreze cu două localnice. Dar cum nu sunt decât două femei și
cinci bărbați, unii dintre soldați păreau tentați să se aventureze la etaj în
căutare de… ă-ă… partenere. M-am gândit că nu-ți dorești o asemenea
atenție.
197