untitled

din echipamentul lui reproductiv ieșind la iveală. A coborât privirea speriată
înapoi în poală și eu mi-am îndesat un pumn de pânză în gură, cât de adânc
am putut.
— Dar e o oarecare diferență, înțelegi? a continuat Jamie.
Roșeața începuse a i se estompa din obraji, deși mușchiul de la buze
continua să tresară.
— În primul rând este… mai blând.
— Vasăzică nu le muști de gât?
Hamish avea expresia concentrată și serioasă a cuiva care urmărește cu
atenție o lecție importantă.
— Ca să le faci să stea cuminți?
— Ă-ă… Nu. Nu de obicei, nu.
Exersându-și răbdarea de care nu ducea deloc lipsă, Jamie a acceptat cu
bărbăție responsabilitatea iluminării copilului.
— Mai sunt și alte diferențe, a spus el, atent să nu ridice privirea. Poți să o
faci față în față, în loc să o faci pe la spate. Cum preferă doamna.
— Doamna? a întrebat Hamish, neîncrezător. Cred că aș prefera să o fac
pe la spate. Nu cred că mi-ar plăcea să se uite cineva la mine când fac așa
ceva. E greu, a întrebat el, să te abții să nu râzi?
•
Încă mă gândeam la Jamie și la Hamish când m-am dus la culcare în acea
seară. Am întors plăpumile groase, zâmbind în sinea mea. De la fereastră
venea un curent rece și abia așteptam să mă cuibăresc sub pături, la pieptul
lui Jamie. Neafectat de frig, părea să aibă în el un mic furnal, căci pielea îi era
întotdeauna caldă; câteodată aproape fierbinte, de parcă ardea mai aprig ca
răspuns la atingerea mea rece.
Eu eram încă o străină și o venetică, însă nu mai eram considerată
musafiră a castelului. Deși femeile măritate păreau cumva mai prietenoase,
acum că eram una dintre ele, fetele mai tinere păreau să nu mă privească
deloc cu ochi buni pentru că scosesem din circulație un burlac eligibil. De
fapt, remarcând nenumăratele priviri încruntate și înțepături pe la spate, am
început să mă întreb câte dintre fecioarele castelului se duseseră în alcovul
ascuns cu Jamie MacTavish în scurta lui ședere la castel.
Nu mai era MacTavish, desigur. Cei mai mulți din locuitorii castelului
știuseră întotdeauna cine este și, fie că eram sau nu spion englez, acum
știam și eu din necesitate. Așadar, a devenit Fraser pentru toată lumea, la fel
și pentru mine. Ca doamna Fraser am fost întâmpinată când am intrat în
încăperea de deasupra bucătăriilor, unde gospodinele coseau și își legănau
copiii, schimbând informații despre maternitate și măsurându-mi talia fără
ocolișuri.
389