untitled

— Murtagh mi-a spus că și dumneata te pricepi foarte bine la leacuri.
— Așa este, am răspuns fără ocolișuri.
Răspunsul meu a provocat un zâmbet larg.
— Văd că nu suferi de păcatul falsei modestii, a remarcat el.
— Am eu alte păcate, am răspuns, întorcându-i zâmbetul.
— Cu toții avem, a spus el. Fratele Ambrose va fi încântat să stea de vorbă
cu dumneata, sunt sigur.
— Ți-a… povestit Murtagh ce s-a întâmplat? am întrebat șovăitor.
Buzele late s-au crispat.
— Mi-a povestit. Atât cât știe el din ce s-a întâmplat.
S-a oprit, ca și cum ar fi așteptat completări din partea mea, însă eu am
rămas tăcută.
Era limpede că ar fi vrut să îmi pună întrebări, însă era destul de diplomat
încât să nu mă preseze. În schimb, și-a ridicat mâna, într-un gest de
binecuvântare și concediere.
— Ești binevenită, a mai spus încă o dată. Voi trimite un frate servitor cu
ceva de mâncare.
M-a privit încă o dată din cap până în picioare.
— Și cu ceva în care să te speli.
A făcut semnul crucii spre mine, în semn de bun-rămas ori poate de
exorcizare a murdăriei, și a plecat într-o învolburare de robe cafenii.
Realizând deodată cât de obosită eram, m-am lăsat să cad pe pat,
întrebându-mă dacă îmi puteam ține ochii deschiși suficient de mult timp
încât să mănânc și să mă mai și spăl. Încă mă întrebam asta când am căzut cu
capul în pernă.
•
Aveam un coșmar îngrozitor. Jamie era de cealaltă parte a unui zid solid
din piatră fără ușă. Îl auzeam strigând întruna, însă nu puteam ajunge la el.
Băteam disperată cu pumnul în zid, doar ca să îmi văd mâinile scufundânduse
în piatră ca într-o apă.
— Au!
M-am ridicat în patul îngust, strângând la piept mâna pe care mi-o
lovisem de zidul dur de lângă pat. M-am legănat înainte și înapoi, strângând
mâna dureroasă între pulpe, apoi mi-am dat seama că țipetele continuau.
Au încetat însă brusc în timp ce fugeam de-a lungul coridorului. Ușa
camerei lui Jamie era deschisă, lumina pâlpâindă a lămpii inundând holul.
Un călugăr pe care nu îl mai văzusem până atunci era cu Jamie, ținându-l
strâns. Un val nou de sânge proaspăt pătase bandajele de pe spatele lui și
umerii i se scuturau, parcă cuprinși de friguri.
— Un coșmar, mi-a explicat călugărul, văzându-mă în pragul ușii.
662