untitled

Cu sprâncenele încă ridicate, Colum mi-a făcut semn cu brațul spre un
scaun. M-am așezat fără tragere de inimă și el a făcut semn din cap unuia
dintre servitori care s-a făcut nevăzut prin ușă.
— Am trimis după o gustare, doamnă… Beauchamp, așa? Am înțeles că
fratele meu și oamenii lui te-au găsit într-o… ă-ă… aparentă încurcătură.
Părea să ascundă un zâmbet și m-am întrebat cum anume îi fusese
descrisă starea hainelor mele.
Am tras adânc aer în piept. Acum era momentul pentru explicația pe care
o încropisem. Gândindu-mă la planul meu, îmi amintisem că Frank îmi
povestise despre un curs, din timpul antrenamentului său militar, de
interogatoriul ostil. Principiul de bază, din câte îmi aminteam, era să nu te
abați de la adevăr atât cât era omenește posibil, alterând doar acele detalii
care nu trebuiau dezvăluite. Astfel, explicase instructorul, existau mai puține
șanse de a scăpa detalii minore ale poveștii de acoperire. În fine, acum
aveam să aflu dacă această strategie chiar funcționa.
— Păi, da. Vezi dumneata, fusesem atacată.
El a încuviințat din cap, cu chipul luminat de interes.
— Așa? Atacată de cine?
Adevărul.
— De soldați englezi. În particular de un bărbat pe nume Randall.
Chipul patricianului s-a schimbat pe dată la auzul numelui. Deși Colum a
continuat să se arate interesat, era o intensitate crescută în linia buzelor și o
profunzime a ridurilor care o brăzdau. Cu siguranță, numele îi era familiar.
Căpetenia clanului s-a lăsat nițel pe spate, cu mâinile împreunate, privindumă
cu atenție pe deasupra lor.
— Așa? a spus el. Continuă.
Așadar, cu Dumnezeu deasupra, i-am povestit mai multe. I-am povestit în
amănunt confruntarea dintre scoțieni și oamenii lui Randall, din moment ce
putea verifica spusele cu ajutorul lui Dougal. I-am povestit în linii mari
conversația mea cu Randall, pentru că nu știam cât auzise Murtagh.
El a încuviințat din cap, captivat, foarte atent.
— Da, a rostit. Dar cum ai ajuns acolo, în acel loc? E la mare distanță de
drumul care duce spre Inverness – ai vrut să iei vaporul de acolo, presupun?
Am încuviințat din cap și am tras aer adânc în piept.
Acum intram vrând-nevrând pe tărâmul invențiilor. Îmi doream să fi fost
mai atentă la cele spuse de Frank despre tâlharii la drumul mare, dar trebuia
să mă descurc cum puteam mai bine. Eram o văduvă din Oxfordshire, am
răspuns (adevărat, până acum), călătorind cu un servitor, în drum spre
Franța (care părea la o distanță sigură), la niște rude îndepărtate. Fusesem
atacați de niște bandiți și servitorul meu fusese ucis ori dăduse bir cu fugiții.
88