untitled

— Mă rog, e tot ce am putut găsi într-un timp atât de scurt, am spus,
radiind de ușurare că îl vedeam viu și treaz.
I-am întors capul ca să inspectez vânătaia mare de pe obraz.
— Arăți ca naiba. Cum te simți? am întrebat, dintr-un obicei vechi.
— Viu.
S-a ridicat chinuit într-un cot pentru a sorbi cu o înclinare a capului o a
doua cupă cu whisky de la Sir Marcus.
— Crezi că e bine să bei atât de mult deodată? am întrebat, încercând să îi
examinez pupilele pentru semne de comoție.
A închis ochii, dându-și capul pe spate.
— Da, a spus, întinzând înapoi cupa goală spre Sir Marcus, care a
îndreptat-o spre carafă.
— Ajunge pentru moment, Marcus.
Lady Annabelle, reapărând precum soarele la răsărit, și-a oprit soțul cu o
ciripitură poruncitoare.
— Băiatul are nevoie de niște ceai tare și fierbinte, nu de încă o cupă cu
whisky.
Ca într-o procesiune, ceaiul a venit în urma ei într-un ceainic de argint,
purtat de o servitoare al cărei aer de superioritate naturală nu era cu nimic
știrbit de faptul că era încă îmbrăcată în cămașă de noapte.
— Ceai tare și fierbinte cu mult zahăr în el, am adăugat.
— Poate merge și un strop de whisky, a spus Sir Marcus, ridicând frumos
capacul ceainicului când a trecut pe lângă el și adăugând o doză zdravănă
din carafă.
Acceptând recunoscător cana aburindă, Jamie a ridicat-o tăcut în
sănătatea lui Sir Marcus înainte de a duce precaut lichidul fierbinte la buze.
Mâna îi tremura îngrozitor și mi-am înfășurat degetele în jurul degetelor
sale pentru a ghida ceașca.
Alți servitori au adus un pat portabil de campanie, o saltea și câteva
pături, mai multe bandaje și apă fierbinte și o ladă mare din lemn în care se
găseau proviziile medicale ale casei.
— M-am gândit că cel mai bine ar fi să îl îngrijim aici, a explicat Lady
Annabelle cu vocea ei plăcută ca un tril. E mai multă lumină și e de departe
cel mai cald loc din casă.
La porunca ei, două din cele mai solide slujnice au înhățat fiecare câte un
capăt al păturii de sub Jamie și au transferat-o ușor, cu conținut cu tot, pe
patul de campanie, acum așezat în fața șemineului, unde o altă servitoare
împungea harnică în cărbunii negri ca noaptea, hrănind flăcările.
Servitoarea care adusese ceaiul a aprins cu dexteritate lumânările înalte și
subțiri din brațele sfeșnicului de pe bufet. În ciuda aparentei înfățișări
635