untitled

— Ești rănită? Doar nițel zgâriată? Păi, fără îndoială ți-e frig și îmi
imaginez că ești puțin șocată. Așază-te aici lângă foc. Hector o să-ți aducă
ceva de mâncare și între timp îmi poți povesti câte ceva despre prietenii
ăștia ai dumitale.
A tras cu un picior un scaun grosolan cu trei picioare și m-a așezat cu
fermitate pe el, apăsându-mi o mână masivă pe umăr.
Flăcările din turbă dau puțină lumină, însă sunt confortabil de fierbinți.
Involuntar m-am scuturat când sângele a început din nou să circule prin
mâinile înghețate. Câteva înghițituri dintr-o ploscă de piele întinsă fără
tragere de inimă de Hector au dat drumul circulației și în interior.
I-am explicat situația în care mă aflam cât de bine puteam, ceea ce nu era
chiar foarte de bine. Scurta descriere a ieșirii mele din închisoare și lupta
corp la corp cu lupul care urmase au fost primite cu un oarecare scepticism.
— Faptul că ai reușit să intri în Wentworth nu înseamnă că Sir Fletcher țiar
permite să rătăcești pe unde poftești. Iar dacă acest căpitan Randall te-ar
fi găsit în carceră, puțin probabil că te-ar fi poftit să ieși pe unde ai intrat.
— Randall… avea motivele lui să mă lase să plec.
— Adică?
Ochii de coacăze erau implacabili.
M-am dat bătută și i-am povestit totul: eram mult prea obosită pentru
ocolișuri și delicatețe.
MacRannoch a părut pe jumătate convins, însă tot nu dădea semne că ar fi
dispus să treacă la fapte.
— Da, îți înțeleg grija, a argumentat el, dar s-ar putea să nu fie chiar atât
de rău.
— Să nu fie chiar atât de rău! am sărit în picioare indignată.
Și-a scuturat capul de parcă ar fi fost atacat de un roi de muște.
— Ce vreau să spun, mi-a explicat el, e că dacă umblă după fundul
flăcăului, e puțin probabil că o să îl rănească foarte grav. Și, iertată să îmi fie
îndrăzneala, doamnă, a ridicat el o sprânceană stufoasă în direcția mea, dar
nu prea se moare din sodomie.
A ridicat împăciuitor mâinile mari cât farfuriile de supă.
— Acum, eu nu spun că o să îi placă, departe de mine gândul ăsta, dar zic
că nu merită să mă iau la trântă cu Sir Fletcher Gordon doar ca să salvez
fundul flăcăului. Eu aici am o poziție delicată, înțelegi, foarte delicată.
Și și-a umflat obrajii, încruntându-se la mine.
Pentru a nu știu câta oară, am regretat că nu existau vrăjitoare adevărate.
Dacă aș fi fost una dintre ele, l-aș fi transformat pe loc într-un broscoi. Un
broscoi mare și umflat, plini de negi.
Mi-am înghițit propria furie și am încercat din nou să îl conving.
626