untitled

Observând că nimeni nu părea să înțeleagă ceva, am încercat din nou.
— Mertiolat? Fenol diluat? am sugerat. Sau poate doar alcool?
Priviri ușurate, în sfârșit găsisem un cuvânt pe care păreau să îl cunoască.
Murtagh mi-a îndesat plosca de piele în mâini. Am oftat de frustrare. Știam
că scoțienii sunt primitivi, însă această situație era aproape incredibilă.
— Uitați, am spus cât de răbdător am putut. De ce nu îl ducem în oraș? Nu
poate fi departe și sunt sigură că vom găsi un doctor care să se ocupe de el.
Femeia a căscat ochii la mine.
— Ce oraș?
Bărbatul solid pe nume Dougal ignora discuția noastră, aruncând priviri
precaute în bezna din jurul marginii perdelei. A lăsat-o să cadă la loc și s-a
îndreptat fără zgomot spre ușă. Bărbații au rămas tăcuți când el s-a făcut
nevăzut în noapte.
S-a înapoiat imediat, aducându-l pe bărbatul pleșuv și mirosul rece și
pătrunzător al pinilor întunecați. A dat din cap drept răspuns la privirile
interogative ale bărbaților.
— Nu, nimic în apropiere. Plecăm imediat, dacă suntem în siguranță.
Observându-mă, s-a oprit o clipă, căzând pe gânduri. Deodată a înclinat
din cap spre mine, decis.
— Ea vine cu noi, a spus.
A căutat prin maldărul de cârpe de pe masă și a ales un petic de pânză
roasă și murdară: o eșarfă care avusese și zile mai bune.
Bărbatul cu mustață nu părea încântat să mă aibă tovarășă de drum,
indiferent unde mergeau ei.
— De ce n-o lăsăm aici?
Dougal i-a aruncat o privire iritată, dar l-a lăsat pe Murtagh să-i explice.
— Oriunde ar fi englezoii acum, vor ajunge aici până la răsăritul soarelui,
care nu e prea departe, dacă stăm să ne gândim. Dacă femeia asta e un spion
de-al lor, nu putem să o lăsăm aici, să le spună încotro am luat-o. Iar dacă nu
e de-a lor, a mai rostit el privindu-mă neîncrezător, atunci cu siguranță nu
putem lăsa aici o femeie singură în cămașă de noapte.
S-a mai luminat puțin la față, pipăind materialul rochiei mele.
— Dacă era să fie pentru răscumpărare, poate făcea ceva; hainele de pe
ea, așa puține, îs de calitate faină.
— Oricum, a adăugat Dougal, întrerupându-l, ne-ar putea fi de folos pe
drum; pare să știe câte ceva despre leacuri. Dar nu avem timp de asta acum.
Jamie, mă tem că trebuie să plecăm fără să fii „dezinfectat”, a spus, bătându-l
pe tânăr pe umăr. Poți să mâni calul cu o singură mână?
— Da.
61