untitled

când ne cunoșteam; mâna lui pe brațul meu era ușoară, dar și puternică
precum aripa unui pelican.
— Ce se întâmplă cu Jamie? am întrebat.
Chipul bărbatului pipernicit era ca de obicei lipsit de expresie, însă
ridurile pleoapelor zvâcneau la colțuri.
— Nu vrea încă să te vadă, a spus el.
M-am oprit locului și mi-am smuls brațul din strânsoare.
— De ce nu?
Murtagh a ezitat, parcă alegându-și cuvintele cu grijă.
— Pentru că… Jamie a hotărât că cel mai bine pentru dumneata ar fi să îl
lași aici și să te întorci în Scoția. El…
Restul cuvintelor sale s-au pierdut când l-am împins într-o parte și am
trecut pe lângă el. Ușa grea s-a închis cu o bufnitură înfundată în spatele
meu. Jamie dormea cu fața în jos pe pat. Era dezvelit, îmbrăcat doar cu o
robă scurtă de novice; un vas pentru jăratic într-un colț încălzea camera
plăcut, dacă ignorai fumul din încăpere.
Când l-am atins, a tresărit violent. Ochii săi, încă tulburi de somn, erau
adânciți în orbite și chipul îi era bântuit de vise. I-am luat palma între
palmele mele, însă și-a smuls-o. Cu o privire aproape disperată, a închis
ochii, îngropându-și fața în pernă.
Încercând să nu dau semne de îngrijorate, am tras un scaun lângă pat și
m-am așezat lângă capul său.
— Nu te voi atinge, i-am spus, dar trebuie să vorbești cu mine.
Am așteptat câteva momente în care el a stat nemișcat, cu umerii aplecați
defensiv. În cele din urmă, a oftat și s-a ridicat, mișcându-se încet și cu
durere, coborându-și picioarele peste marginea patului.
— Da, a spus el sec, fără a mă privi. Da, cred că trebuie. Ar fi trebuit să o
fac mai devreme… dar am fost suficient de laș încât să sper că nu voi fi
nevoit.
Vocea lui era amară și își ținea capul aplecat, cu palmele așezate relaxat
peste genunchi.
— Nu credeam că sunt un laș, dar sunt. Ar fi trebuit să îl fac pe Randall să
mă ucidă, însă nu am făcut-o. Nu aveam niciun motiv să trăiesc, dar nu am
fost îndeajuns de curajos încât să mor.
Glasul i-a coborât și a vorbit atât de încet încât abia îl auzeam.
— Și știam că va trebui să te mai văd o dată… să îți spun… dar… Claire,
iubirea mea… oh, iubirea mea.
A ridicat o pernă de pe pat și a strâns-o la piept parcă protejându-se, ca
un substitut pentru alinarea pe care nu o voia de la mine. Și-a așezat o clipă
fruntea pe ea, adunându-și puterile.
675