untitled

cel mai adesea în astfel de locuri izolate, deși chiar și aici sus se vedeau
bucăți de pânză ferfenițită zbătându-se în crengile unui frasin aplecat
deasupra apei; semnele lăsate de cei care probabil se rugaseră pentru
sănătate sau călătorie fără peripeții.
Dougal a dat din cap când m-a văzut apărând. Și-a făcut cruce, și-a plecat
fruntea și a luat apă în căușul palmei. Apa avea o nuanță întunecată
neobișnuită și un miros neplăcut – probabil un izvor cu apă sulfuroasă. Cu
toate acestea, ziua era fierbinte și mie îmi era sete, așa că am urmat
exemplul lui Dougal. Apa avea un gust ușor sălciu, dar era rece și destul de
bună de băut. Am mai luat câteva înghițituri, apoi mi-am stropit obrajii,
murdari de praf de la drum.
Am ridicat privirea, cu picăturile șiroindu-mi, și l-am surprins
urmărindu-mă cu o expresie ciudată. O combinație de curiozitate și calcul.
— Cam lung urcușul pentru o gură de apă, nu crezi? l-am întrebat mai în
glumă, mai în serios.
Aveam apă în ploștile pe care le țineam legate de șei. Și mă îndoiam că
Dougal voia să se roage la sfântul izvorului pentru o călătorie tihnită până la
hanul nostru. Părea un om care crede în metode mai lumești.
— Cât de bine îl cunoști pe căpitan? a întrebat el pe neașteptate.
— Mai puțin decât dumneata, am replicat. L-am întâlnit o singură dată
până azi, și atunci din întâmplare. Nu ne-am înțeles foarte bine.
Spre surprinderea mea, chipul sever s-a luminat puțin.
— Așa, păi, nici eu nu pot spune că mă dau în vânt după el, a recunoscut
Dougal.
A început să bată darabana pe malul apei, cumpănind ceva.
— Unii însă au o părere bună despre el, a spus, măsurându-mă cu
privirea. Din câte am auzit, e un soldat curajos și un luptător viteaz.
— Dacă nu e general, nu mă impresionează, am spus ridicându-mi
sprâncenele.
Dougal a început să râdă, arătându-și dinții surprinzător de albi. Sunetul a
speriat trei corbi în copacul de deasupra, care și-au luat zborul, croncănind
supărați.
— Ești spion pentru englezi sau pentru francezi? a întrebat el, schimbând
din nou pe neașteptate subiectul.
Cel puțin acum era sincer.
— Categoric nu, am răspuns supărată. Sunt doar Claire Beauchamp și
nimic altceva.
Mi-am muiat batista în apă și mi-am șters gâtul cu ea. Câteva firișoare
răcoritoare de apă mi-au alunecat pe spate pe sub serjul rochiei de călătorie.
207