untitled

624
Apucând o piatră pe jumătate îngropată în pământ, am aruncat-o spre
lup. Nu l-am nimerit, însă fiara s-a tras într-o parte. Încurajată de ezitarea
lui, am început să arunc frenetic cu tot ce îmi pica în mână: pietre, crengi,
bulgări de zăpadă. Am țipat până când gâtul a început să mă usture din
cauza aerului rece, urlând precum lupii.
La început am crezut că unul din proiectilele mele nimerise ținta. Cel mai
apropiat dintre lupi a scheunat și a părut să se zbată. O a doua săgeată a
trecut la treizeci de centimetri de mine și am prins o umbră slabă de mișcare
înainte să se înfigă în pieptul celui de al doilea lup. Animalul a murit fără să
apuce să se miște. Primul, rănit mai puțin grav, lovea cu picioarele și se
zvârcolea în zăpadă, o grămadă de carne icnind în amurgul tot mai
întunecat.
Am rămas în picioare privindu-l prostește o vreme, apoi instinctiv mi-am
ridicat privirea spre buza gropii. Cel de-al treilea lup, alegând înțelept
discreția, se retrăsese în pădure, de unde s-a ridicat un urlet tremurător.
Priveam încă în sus spre copacii întunecați când o mână m-a prins de cot.
M-am întors cu o exclamație de surpriză, trezindu-mă față în față cu un
străin. Cu bărbia îngustă și un obraz subțire prost mascat în dosul unei bărbi
murdare, era într-adevăr un străin, însă tartanul și pumnalul său arătau că
era scoțian.
— Ajutor, am spus și m-am prăbușit în brațele lui.
36. MACRANNOCH
Era întuneric în cabană și într-un colț se afla un urs. Panicată, m-am
strâns lângă escorta mea, nedorind să mai am de a face cu fiarele sălbatice.
El m-a împins cu putere în față, în cabană. În timp ce mă îndreptam
împiedicat spre foc, silueta mătăhăloasă s-a întors spre mine și am realizat
tardiv că nu era decât un bărbat voinic îmbrăcat într-o blană de urs.
Mai exact o mantie din blană de urs, legată la gât cu o fibulă argintie mare
cât palma mâinii mele. Era făcută în forma a doi cerbi sărind în goană, cu
spinările arcuite și coamele întâlnindu-se, pentru a forma un cerc.
Încuietoarea era un evantai scurt, conic, al cărui cap era coada unuia din
cerbi.
Am remarcat fibula pentru că se afla chiar în fața ochilor mei. Ridicândumi
privirea, am luat pentru o secundă în considerare ipoteza că mă
înșelasem: poate chiar era un urs.