untitled

— Am auzit că tata a fost un călăreț bun, a început timid Hamish, după un
moment de tăcere. Înainte… înainte să nu mai poată călări deloc.
Jamie i-a aruncat o privire furișă, însă nu i-a răspuns până nu a terminat
de așezat fânul în jgheabul murgului. Când a vorbind, a răspuns mai degrabă
gândului care se ascundea sub vorbele băiatului.
— Nu l-am văzut niciodată călare, dar dă-mi voie să-ți spun, flăcăule, că
nu am văzut niciodată un om mai curajos decât Colum.
Am văzut privirea lui Hamish oprindu-se curioasă pe spatele plin de
cicatrici al lui Jamie, însă nu a spus nimic. După un al doilea măr, gândurile
lui au părut să se mute spre alt subiect.
— Rupert a spus că ai fost nevoit să te însori, a remarcat el, cu gura plină.
— M-am însurat pentru că așa am vrut eu, a răspuns Jamie ferm,
rezemând din nou furca de perete.
— Ah. Păi… bun, a spus el, timid, parcă dezorientat de această veste nouă.
Doar că mă întrebam… te deranjează?
— Ce să mă deranjeze?
Văzând că discuția ar putea dura o vreme, Jamie s-a așezat pe un balot de
paie.
Picioarele lui Hamish nu atingeau podeaua. În loc să și le legene în aer, a
bătut ușor cu călcâiele în paiele presate.
— Te deranjează că ești însurat? a spus el, privindu-l curios pe vărul său.
Să te culci în fiecare noapte cu o doamnă, vreau să spun.
— Nu, a răspuns Jamie. Nu, chiar îmi place foarte mult.
Hamish i-a aruncat o privire sceptică.
— Nu cred că mie mi-ar plăcea foarte mult. Dar pe urmă toate fetele pe
care le cunosc sunt slabe ca niște vreascuri și miros a ceai de orz. Doamna
Claire, doamna ta, vreau să spun, a adăugat el în grabă, parcă dorind să evite
orice neînțelegere, arată, ă-ă, pare frumos să dormi cu ea. Moale, vreau să
spun.
Jamie a încuviințat.
— Așa e, ai dreptate. Și miroase destul de frumos, a remarcat.
Chiar și în lumina slabă, vedeam un mușchi mic zbătându-se lângă colțul
buzelor și știam că nu îndrăznește să ridice privirea în direcția podului.
S-a lăsat o tăcere lungă.
— Cum știi? a întrebat Hamish.
— Ce să știi?
— Care este doamna potrivită cu care să te căsătorești, a răspuns băiatul
pierzându-și răbdarea.
— Ah.
387