untitled

A aruncat în aer banul cu degetul mare și, întorcându-și palma, l-a prins
între două degete.
L-am privit, pricepând ce intenționa să facă.
— Adevărat? am spus. Și nu cumva acolo se joacă și cărți, ha?
— Habar nu am, domniță, habar nu am, a răspuns el.
A aruncat încă o dată banul în aer și l-a prins închizându-și palmele, apoi
le-a desfăcut, dar bănuțul se evaporase. A zâmbit, dezvelindu-și dinții albi în
barba întunecată.
— Dar putem merge să vedem, nu?
Și-a pocnit degetele și bănuțul a apărut din nou între ele.
•
A doua zi după-amiază, la puțin timp după ora unu, am trecut din nou pe
sub grilajul greu care străjuia poarta de la Wentworth încă de la construcția
ei la sfârșitul secolului al șaisprezecelea. Își pierduse foarte puțin din aerul
respingător în următoarele două secole și, ca să îmi fac curaj, am atins
pumnalul pe care îl țineam ascuns în buzunar.
Sir Fletcher trebuia să fie acum vârât până la coate în masa de prânz,
după informațiile pe care Rupert și spionii săi le obținuseră de la gardienii
închisorii în timpul incursiunii lor de cu o seară înainte. Ajunseseră la han
abia ținându-se pe picioare, cu ochii roșii și duhnind a bere, cu puțin timp
înainte de ivirea zorilor. Tot ce îmi dezvăluise Rupert drept răspuns la
întrebările mele fusese:
— Ah, domniță, ca să câștigi ai nevoie doar de noroc, dar ca să pierzi ai
nevoie de talent!
Apoi se ghemuise într-un colț și adormise buștean, lăsându-mă să măsor
camera în lung și în lat, cuprinsă de frustrare, așa cum făcusem întreaga
noapte.
Se trezise după un ceas, cu ochii limpezi și cu mintea clară și îmi
prezentase în mare planul pe care eu acum trebuia să-l pun în aplicare.
— Sir Fletcher nu permite ca cineva sau ceva să îi tulbure mesele, spusese
el. Oricine vrea să discute cu el trebuie să aștepte până când termină de
mâncat și de băut. Și după masa de prânz, are obiceiul de a se retrage în
camerele sale pentru o mică siestă.
Murtagh, în rolul valetului meu, ajunsese cu un sfert de oră mai devreme
și fusese lăsat să intre fără nicio dificultate. Conform planului nostru, el
urma să fie condus în biroul lui Sir Fletcher și rugat să aștepte. În timp ce era
acolo, trebuia să caute prin birou, să găsească întâi un plan al aripii de vest,
apoi, dacă mai avea timp, cheile de la celule. Am rămas puțin în urmă,
ridicând privirea spre cer, pentru a calcula cât era ceasul. Dacă ajungeam
înainte ca Sir Fletcher să se așeze, aș putea fi invitată să îi țin companie la
599