untitled

Văzându-mi expresia uluită, a început să zâmbească, dându-se înapoi
spre ușă.
— Bine măcar că unul din noi știe ce face, a încheiat el.
Ușa s-a închis ușor în urma lui; gata, curtatul luase sfârșit.
•
După ce am semnat cuminte hârtiile, am coborât cu grijă scările abrupte
ale hanului și m-am îndreptat spre barul din cârciumă.
— Whisky, i-am cerut creaturii ramolite și ciufulite din spatele tejghelei.
M-a țintuit cu o privire sticloasă, însă la un semn din cap al lui Dougal s-a
conformat, întinzându-mi o sticlă și un pahar. Paharul era dintr-o sticlă
verzuie și groasă, nițel soioasă, cu marginea ciobită, însă avea o gaură prin
care puteam bea și asta era tot ce conta în acel moment.
Îndată ce senzația de arsură provocată de prima înghițitură a trecut, m-a
cuprins un soi de stare înșelătoare de liniște. M-am simțit detașată,
observând detaliile din jurul meu cu o intensitate neobișnuită: medalionul
micuț din sticlă colorată atârnat deasupra barului, care arunca umbre
colorate peste burta cârciumarului și băuturile lui, curba cozii din cupru a
polonicului atârnat pe perete lângă mine, o muscă cu burta verde luptânduse
pe granițele unei pete lipicioase de pe masă. Cu un sentiment de milă
aproape frățească, am salvat-o împingând-o cu marginea paharului.
Treptat, am remarcat glasurile ridicate din spatele ușii închise din colțul
îndepărtat al camerei. Dougal dispăruse pe-acolo după încheierea târgului
cu mine, probabil pentru a face aranjamentele cu cealaltă parte implicată.
Eram încântată să aud că, judecând după intensitatea strigătelor, mirele meu
promis nu se dădea bătut, în ciuda aparentei lipse de obiecții de mai
devreme. Poate că nu dorise să mă ofenseze.
— Nu te da bătut, flăcăule, am murmurat, dând pe gât încă un pahar.
Mai târziu, am devenit vag conștientă de o mână care îmi desfăcea
degetele pentru a-mi lua din mână paharul verzuliu. O altă mână mă ridica
de subsuoară.
— Iisuse, e beată-criță, a spus o voce în urechea mea.
Vocea avea un timbru răgușit neplăcut, de parcă posesorul ei mâncase
nisip. Am chicotit încetișor gândindu-mă la asta.
— Taci din gură, femeie! a spus glasul răgușit.
Vocea s-a estompat când individul s-a întors să vorbească cu altcineva.
— Se uită ca o curcă beată și țipă ca un papagal, dar la ce să te aștepți de
la o…
O altă voce a întrerupt-o pe prima, dar nu am putut înțelege ce spunea;
cuvintele păreau să se amestece ininteligibil. Apoi s-a auzit un alt glas, mai
plăcut, adânc și cumva mângâietor. S-a apropiat și am putut distinge câteva
220