untitled

largă de granit roșiatic ne asigurase o vatră naturală pentru foc, iar
amestecătura de pietre înalte din spatele lui posibilitatea de a ascunde caii.
Când am întrebat de ce nu dormeam într-un loc mai confortabil pe iarba
moale a mlaștinii, Ned Gowan m-a informat că ne aflam acum în apropierea
hotarului sudic al pământurilor clanului MacKenzie. Așadar, în apropierea
teritoriilor clanurilor Grant și Chisholm.
— Iscoadele lui Dougal spun că nu e niciun semn că ar fi cineva în
apropiere, îmi spusese el stând în picioare pe un bolovan uriaș pentru a
privi apusul soarelui, dar nu poți ști niciodată. Mai bine să fii în siguranță
decât să îți pară rău, știi cum vine vorba.
Când Murtagh a terminat de cântat, Rupert a început să spună povești.
Deși îi lipsea eleganța exprimării lui Gwyllyn, Rupert compensa prin
repertoriul inepuizabil de povești despre zâne, fantome, spirite bune sau
spirite malefice și alți locuitori ai Highlands, precum calul de apă. Aceste
creaturi, după cum mi s-a dat de înțeles, trăiau aproape în orice apă,
întâlnindu-se cel mai adesea în vaduri sau la confluențe de ape, deși mulți
dintre ei trăiau în adâncul lacurilor.
— E un loc la Loch Garve, în capătul dinspre soare-răsare, a spus el,
rotindu-și ochii pentru a se asigura că toată lumea e cu urechile ciulite la el,
care nu îngheață niciodată. Apa e mereu întunecată acolo, chiar și când
restul lacului e înghețat bocnă, pentru că acolo e hogeagul unui cal de apă.
Calul de apă de la Loch Garve, precum atâția alții din neamul lui, răpise o
tânără fată care venise la lac după apă și a dus-o cu el să trăiască în adâncuri
și să fie soția lui. Vai de fecioare sau de orice muritor, căci orice om odată
urcat pe grumazul calului nu se mai putea da jos, iar calul se repezea la
galop în apă, transformându-se într-un pește, și înota spre vizuina lui cu
neputinciosul călăreț încă prins strâns de coama lui.
— Acum, un cal de apă sub valuri are dinți de pește, a spus Rupert,
unduindu-și palma asemenea unui pește înotând, și se hrănește cu melci și
alge de baltă și lucruri reci și ude. Sângele îi e rece precum apa și nu are
nevoie de foc, înțelegeți voi, dar o ființă omenească e nițel mai caldă.
Aici mi-a făcut cu ochiul și m-a sorbit libidinos din priviri spre deliciul
ascultătorilor lui.
— Vasăzică, nevasta calului de apă era tristă, și înfrigurată și flămândă în
noua ei casă de sub valuri, pentru că ei nu îi plăcea să mănânce melci și alge
de baltă la cină. Așadar calul nostru, fiind de felul lui inimos, a ieșit pe malul
lacului în apropierea casei unui om care era cunoscut drept zidar. Și când
bărbatul s-a apropiat de malul râului și a văzut calul falnic din aur cu
căpăstrul de argint, strălucind în bătaia soarelui, nu a rezistat ispitei de a
apuca hățurile, urcând în șa. După cum era de așteptat, calul nostru s-a dus
287