untitled

se să-i șoptească în ureche, spală-te și în urechi, că dacă nu, ți le spală ea.
Azi-dimineață mi le-a frecat pe ale mele.
Și-a pus palmele în dosul urechilor și le-a fluturat solemn spre băiat, care
a zâmbit timid și a zburat spre jgheab să se spele.
— Mă bucur că ai reușit, am spus, luându-l pe Jamie de braț să intrăm în
casă pentru cină. Cu Rabbie MacNab vreau să spun. Dar cum ai făcut?
Jamie a ridicat din umeri.
— L-am luat pe Ronald în spatele berăriei și i-am ars una sau două prin
părțile moi. Pe urmă l-am întrebat dacă vrea să se despartă de cel mic sau de
ficat. M-a privit încruntat. Nu a fost frumos, dar nu mi-a venit altceva în
minte. Și nici nu voiam să las băiatul să se întoarcă cu el. Și nu era doar
pentru că îi promisesem bunicii lui. Jenny mi-a povestit despre spatele
băiatului. S-a oprit o clipă. Îți spun, englezoaico, tatăl meu m-a biciuit cât de
des a considerat el că am nevoie și mult mai des decât consideram eu că e
nevoie. Dar niciodată nu mi-a fost frică de el când vorbea cu mine. Și nu cred
că vreodată Rabbie va sta în pat cu nevasta lui și își va aminti cu nostalgie de
vremurile astea.
Și-a aplecat umerii, scuturându-i cum îi stătea în obicei, un gest pe care
nu îl mai făcuse de câteva luni.
— El are dreptate, băiatul e fiul lui și poate face cu el ce poftește. Și eu nu
sunt Dumnezeu, sunt doar stăpânul moșiei și asta e mult mai puțin decât
Dumnezeu. Dar… M-a privit cu un zâmbet. E o linie a dracului de subțire
între justiție și brutalitate, englezoaico. Eu doar sper că sunt în partea bună.
Mi-am strecurat brațele în jurul mijlocului său și l-am îmbrățișat.
— Ai făcut bine, Jamie.
— Crezi?
— Da.
Ne-am îndreptat spre casă pășind încet, strâns îmbrățișați. Clădirile
văruite în alb ale fermei străluceau în ambra apusului de soare. Dar în loc să
intrăm în casă, Jamie m-a îndreptat spre panta ușoară din spatele conacului.
Acolo, stând pe bârna gardului care împrejmuia ogorul, puteam vedea
întreaga fermă întinzându-se în fața ochilor noștri.
Am pus capul pe umărul lui Jamie și am oftat. Drept răspuns, m-a strâns
ușor.
— Asta ai fost născut să faci, nu-i așa, Jamie?
— Poate, englezoaico.
A privit peste câmpuri și peste ferme, peste ogoare și peste drumuri, apoi
spre mine, un zâmbet larg înflorind deodată pe buzele late.
556