untitled

Văzând că nu îl puteam îndupleca, am insistat ca măcar să doarmă pe
păturile de pe patul meu. În cele din urmă a acceptat fără tragere de inimă, și
numai după ce l-am asigurat de câteva ori că eu nu aveam nevoie de ele și că
intenționam să dorm acoperită ca de obicei cu mantia mea groasă de
călătorie. Am încercat să îi mulțumesc din nou, când m-am oprit lângă patul
improvizat înainte de a mă întoarce în sanctuarul meu fetid, dar mi-a oprit
mulțumirile cu un gest amabil.
— Nu sunt aici doar din bunăvoință dezinteresată, dacă mă înțelegi, a
remarcat el. Nici eu nu prea vreau să dau ochii cu ei.
Uitasem că el avea propriile lui motive pentru a se ține departe de soldații
englezi. Cu toate acestea, nu am putut să nu mă gândesc că ar fi fost mai
sigur, dacă nu mai confortabil, să își fi găsit un culcuș în grajdurile calde și
aerisite ale hanului, decât pe podeaua murdară din fața ușii mele.
— Dar dacă urcă cineva aici, am protestat eu, te va găsi.
Jamie a întins brațul lung, a apucat oblonul deschis și l-a tras. Coridorul s-
a cufundat în beznă și el nu părea decât o masă întunecată fără formă.
— Nu mi se vede fața, m-a asigurat el. Și în starea în care sunt ei acum,
nici numele meu nu le-ar spune nimic, chiar dacă l-aș spune pe cel adevărat.
Ceea ce nu intenționez să fac.
— Adevărat, am răspuns, sceptică. Dar nu s-ar întreba ce cauți aici în
întuneric?
Nu îi puteam vedea chipul, însă după ton am dedus că zâmbea.
— Nu, englezoaico. Ar crede doar că îmi aștept rândul.
Am început să râd și am intrat în cameră. M-am încovrigat și am adormit
minunându-mă de mintea întortocheată a lui Jamie care putea face
asemenea glume deocheate, deși se speriase la gândul de a dormi în aceeași
cameră cu mine.
•
Când m-am trezit, Jamie plecase. Coborând la micul dejun, m-am întâlnit
la baza scărilor cu Dougal, care mă aștepta.
— Mănâncă repede, domniță, mi-a spus el. Noi doi o să mergem călare la
Brockton.
A refuzat să îmi spună mai multe, însă mi s-a părut nițel neliniștit. Am
mâncat în grabă și curând mergeam la trap prin ceața dimineții încă
adormite. Păsările cântau de zor în tufărișuri și aerul blând purta
promisiunea unei zile calde de vară.
— Cu cine urmează să ne întâlnim? am întrebat. Ai putea să îmi spui. Căci,
dacă nu știu, voi fi surprinsă și, dacă știu, sunt destul de inteligentă încât să
mă prefac a fi surprinsă.
199