untitled

A închis ochii în căldura flăcărilor. Văpăile împrumutau o nuanță roșie,
sănătoasă obrajilor lui albi. I-am văzut mușchii lungi ai gâtului încordânduse
când a înghițit.
— Nu plânge englezoaico, a spus el, atât de încet încât abia l-am auzit.
A întins brațul și m-a bătut ușor pe picior cu mâna cea bună, încercând să
mă îmbărbăteze.
— Cred că suntem în siguranță, fetițo. Dacă aș crede că am putea fi
capturați, nu mi-aș pierde ultimele ore lăsându-te să îmi îngrijești o mână pe
care nu o voi mai folosi. Du-te și cheamă-l pe Murtagh. Apoi adu-mi ceva de
băut și să trecem la treabă.
Ocupată la masă cu pregătirile medicale, nu auzeam ce îi spunea Jamie lui
Murtagh, însă am văzut cele două capete aplecate unul lângă celălalt, apoi
mâna noduroasă a lui Murtagh a atins ușor urechea bărbatului mai tânăr –
unul din puținele locuri în care nu era rănit.
Cu o înclinare scurtă a capului drept bun-rămas, Murtagh s-a îndreptat
spre ușă. Ca un șobolan, mi-a trecut prin minte, furișându-se de-a lungul
lambriurilor de lemn pentru a nu fi observat. L-am urmat când a ieșit în hol
și l-am prins de tartan chiar înainte să dispară cu totul pe ușa din față.
— Ce ți-a spus? am întrebat agitată. Unde te duci?
Bărbatul mărunțel, noduros și întunecat, a șovăit o clipă, dar a răspuns
fără ocolișuri.
— Plec cu tânărul Absalom spre Wentworth, să stau cu ochii pe
închisoare. Dacă vestoanele roșii se îndreaptă în direcția asta, trebuie să mă
întorc înaintea lor și, dacă mai e timp, să vă ascund pe amândoi, apoi să dau
fuga cu trei cai, să îndepărtez soldații de conac. Casa are un beci, e bun de
ascunzătoare, dacă nu se face percheziție.
— Și dacă nu e timp să ne ascundem? l-am măsurat cu ochii îngustați,
parcă implorându-l să nu îmi răspundă.
— Atunci trebuie să îl omor pe el și pe dumneata să te iau cu mine, a
replicat. Cu sau fără voia dumitale, a adăugat el cu un rânjet malefic, apoi s-a
întors să plece.
— Stai puțin! am strigat tăios și Murtagh s-a oprit. Ai un pumnal în plus?
Sprâncenele i s-au ridicat imediat, însă mâna i-a coborât fără ezitare la
centură.
— Ai nevoie de unul? Aici?
Privirea i-a cuprins opulența și serenitatea holului de la intrare, cu
tavanul pictat în stilul Capelei Sixtine și lambriurile sculptate.
Buzunarul în care îmi țineam pumnalul era atât de ferfenițit încât nu mai
putea fi folosit. Am luat pumnalul întins de Murtagh și l-am strecurat între
fustă și corsaj la spate, cum văzusem la țigănci.
639