untitled

Bătrânul soldat a ridicat pătura până la mijlocul lui Jamie, și am văzut
umerii încordați relaxându-se ușor sub masaj. Sir Marcus s-a așezat lângă
capul lui Jamie și a mai turnat un rând de whisky.
— Măcar a avut atâta considerație încât să te ungă nițel înainte, a
remarcat el, întinzându-i o cupă lui Jamie care s-a ridicat greoi în coate să o
ia.
— Da, dar, nu cred că a fost pentru confortul meu, a spus el sec.
Sir Marcus a luat un gât din whisky-ul său și a țâțâit meditativ.
Pentru un moment nu s-a auzit decât pocnetul lemnelor în foc, însă nici
eu, nici Lady Annabelle nu am intrat în cameră.
— Dacă te consolează cu ceva, a spus deodată Sir Marcus, cu privirile
fixate pe carafă, e mort.
— Ești sigur? a întrebat Jamie pe un ton indescifrabil.
— Nu știu cum ar putea cineva trăi după ce a fost călcat de copitele a
treizeci de bestii de câte o jumătate de tonă fiecare. A scos capul pe coridor
să vadă de unde venea zgomotul, apoi a încercat să se dea înapoi când a
văzut. Un corn l-a prins de mânecă și l-a tras în coridor și l-am văzut căzând
lângă perete. Sir Fletcher și cu mine eram pe scări, ferindu-ne din calea
fiarelor. Bineînțeles că Sir Fletcher s-a speriat teribil și a trimis niște soldați
după el, dar ei n-au putut să se apropie, cu toate coarnele împungând și
bestiile împingând în stânga și în dreapta, și torțele au căzut de pe ziduri cu
toată trepidația. Iisuse, ar fi trebuit să vezi!
Sir Marcus a șuierat aducându-și aminte, strângând carafa.
— N-am cunoscut în viața mea o femeie atât de curajoasă ca a dumitale,
flăcăule!
Pufnind, a mai umplut o cupă și a dat-o pe gât, tușind când râsul a
interferat cu înghițirea.
— Oricum, a revenit el la povestirea lui, lovindu-se cu pumnul în piept,
până când am alungat vitele, nu mai rămăsese din el decât o paiață plină de
sânge. Sir Fletcher l-a dus imediat la infirmerie, dar dacă mai avea ceva viață
în el, nu a mai ținut mult. Mai vrei o gură, flăcăule?
— Da, mulțumesc.
S-a lăsat o tăcere scurtă, întreruptă de Jamie.
— Nu, nu pot spune că mă consolează foarte tare, dar îți mulțumesc că
mi-ai spus.
Sir Marcus i-a aruncat o privire șireată.
— Mmmhm. Să știi că n-o să uiți niciodată, a spus el abrupt. Nici să nu te
obosești să încerci. Dacă poți, las-o să se vindece ca și celelalte răni. Nu o
zgândări, și o să se vindece curat.
644