untitled

Și a continuat cu o listă impresionantă de plante și animale din insule.
Aveam timp, privindu-l recitând, să reflectez la cât de straniu era să stau pe
o piatră, într-un iaz din Scoția, ascultând cântece scoțiene de dragoste, cu un
pește mare și mort în poală. Dar și mai straniu era că mă simțeam
nemaipomenit de bine.
Când a terminat, am aplaudat, ținând peștele între genunchi, ca să nu-mi
scape.
— Ah, îmi place cântecul ăsta. Mai ales partea cu „te voi scălda în daruri”.
Pare un iubit foarte entuziast.
Jamie a început să râdă, cu ochii închiși din cauza soarelui.
— Iar eu cred că aș putea adăuga un vers pentru mine: „Voi sări în iazuri
de dragul tău.”
Amândoi am râs, apoi am rămas tăcuți o vreme, bucurându-ne de soarele
călduț al începutului de vară. Era foarte liniște aici, fără niciun alt sunet în
afară de murmurul apei de după iazul nostru nemișcat. Respirația lui Jamie
se liniștise. Îi vedeam pieptul coborând și săltând, și bătaia discretă a
pulsului la gât. Avea o cicatrice mică, triunghiulară, chiar la baza gâtului.
Simțeam cum timiditatea și rigiditatea începeau să se strecoare iar între
noi. Am întins o mână și i-am cuprins-o pe a sa ușor, sperând că atingerea va
restabili dezinvoltura dintre noi, așa cum o făcuse și înainte. Jamie și-a
trecut brațul în jurul umerilor mei, dar a reușit doar să mă facă conștientă
de mușchii tari ai trupului său pe sub pânza subțire a cămășii. M-am tras
îndărăt sub pretextul că voiam să culeg câteva flori roz de greghetin care
ieșeau dintr-o crăpătură în stâncă.
— E bună pentru durerea de cap, am explicat, îndesându-le în cingătoare.
— Te deranjează, a răspuns, întorcându-și capul pentru a mă privi intens.
Nu durerea de cap. Frank. Te gândești la el, deci te deranjează când te ating,
pentru că nu ne poți cuprinde pe amândoi în mintea ta. Așa e?
— Ai un spirit de observație foarte dezvoltat, am răspuns surprinsă.
El a zâmbit, însă nu a făcut nicio altă încercare de a mă atinge.
— Nu e foarte complicat să îți dai seama. Știam de când ne-am căsătorit
că nu vei putea reuși să nu te gândești la el, fie că vrei sau nu.
Nu voiam, în acel moment, dar Jamie avea dreptate, nu mă puteam
împiedica.
— Semăn mult cu el? a întrebat el deodată.
— Nu.
De fapt, era greu de imaginat un contrast mai puternic. Frank era suplu,
zvelt și întunecat, pe când Jamie era solid, puternic și blond ca o rază de
soare rumenă. În timp ce amândoi bărbații aveau grația compactă a atleților,
Frank era construit ca un jucător de tenis, iar Jamie avea trupul unui
261