untitled

Zâmbetul larg de încântare cu care întâmpinase venirea pe lume a fetiței
ei se transformase într-un zâmbet vag și permanent de mulțumire. A întins
brațul și cu o mână tremurândă mi-a atins mâneca.
— Du-te și spune-i lui Ian, m-a rugat ea. Trebuie să fie îngrijorat.
În ochii mei cinici, Ian nu părea chiar atât de îngrijorat. Atmosfera din
birou, acolo unde Ian și Jamie se refugiaseră, era cea a unui chef de pomină.
O carafă goală se odihnea pe bufet, acompaniată de câteva sticle și un damf
puternic de alcool plutea în cameră ca un nor.
Mândrul tată părea să își fi pierdut cunoștința, cu capul odihnindu-se pe
biroul stăpânului. Stăpânul însuși era conștient încă, însă cu o privire
pierdută, sprijinindu-și spatele de lambriu și clipind precum o bufniță.
Înfuriată, m-am repezit peste birou și l-am prins pe Ian de umăr,
scuturându-l cu putere și ignorându-l pe Jamie, care s-a îndreptat de spate
cu mare greutate, spunându-mi:
— Englezoaico, așteaptă…
Ian nu era chiar inconștient. Capul i s-a ridicat anevoie și m-a privit cu un
chip împietrit, ochii lipsiți de orice lumină implorându-mă. Deodată mi-am
dat seama că Ian credea că venisem să îi spun că Jenny a murit.
Mi-am slăbit strânsoarea și l-am bătut ușor pe umăr.
— Jenny e bine, i-am spus blând. Aveți o fetiță.
Și-a așezat din nou capul pe brațe și l-am lăsat acolo, umerii slabi
zguduindu-se în vreme ce Jamie îl bătea ușor pe spate.
•
Supraviețuitorii acum revitalizați și spălați, familiile Murray – Fraser s-au
reunit în camera lui Jenny pentru o cină festivă. Micuța Margaret, spălată
pentru inspecție și înfășată într-o păturică, a fost dată tatălui ei care și-a
întâmpinat odrasla cu o expresie de venerație fericită.
— Bună, micuță Maggie, a șoptit el, atingându-i năsucul cârn cu buricul
degetului.
Fetița lui, neimpresionată de această introducere, a închis ochii foarte
concentrată, s-a încordat și a făcut pipi pe cămașa tatălui ei. În timpul
momentului de veselie și relaxare ocazionat de această lipsă de maniere a
domnișoarei, Jamie cel mic a reușit să scape din strânsoarea doamnei Crook
și s-a repezit în patul lui Jenny. Ea a gemut nițel incomodată, însă a întins o
mână și l-a strâns la pieptul ei, făcându-i semn doamnei Crook să îl lase în
pace.
— Mămica mea! a declarat el, cuibărindu-se lângă sânul lui Jenny.
— Păi, cine altcineva, a răspuns ea natural. Vino aici, puiule.
564