untitled

— Ah, da. Dar e de la culoarea sufletului, nu a părului.
Privirea i s-a asprit când s-a uitat la mine.
— Nu-ți faci griji în privința lui, sper. Nu ai motive.
Mâinile lui au dat drumul buclelor mele și s-au oprit pe umerii mei cu o
apăsare posesivă.
— Eu am vorbit serios, a spus el blând. Că te voi proteja. De el sau de
oricine altcineva. Până la ultima picătură de sânge, mo duinne.
— Mo duinne? am întrebat, ușor tulburată de intensitatea cuvintelor lui.
Nu doream să fiu cauza niciunei picături de sânge vărsat, ultima sau
prima.
— Înseamnă „castania mea”.
A ridicat o șuviță spre buze și a zâmbit, cu o sclipire în ochi care a aprins
toate picăturile mele de sânge, făcându-le să gonească nebunește prin vene.
— Mo duinne, a repetat el încetișor. Tânjeam să te strig așa.
— Întotdeauna castaniul mi s-a părut o culoare destul de banală, am
răspuns, pragmatic, încercând să trag puțin de timp.
Aveam tot mai mult sentimentul că lucrurile se petreceau mult mai
repede decât aș fi vrut.
Jamie a dat din cap, încă zâmbind.
— Nu, n-aș spune asta englezoaico. Nu e deloc banal.
A ridicat masa de păr buclat și l-a lăsat să cadă înapoi răsfirat.
— E ca apa unui pârâu când se învolburează peste pietre. Întunecată în
locurile vălurite, cu scântei de argint la suprafață, acolo unde o ating razele
de soare.
Tulburată și fără suflare, m-am tras din mâinile lui să ridic pieptenele pe
care îl scăpasem pe podea. M-am ridicat dând nas în nas cu Jamie care mă
privea fără să se clintească.
— Am spus că nu-ți voi cere să îmi spui lucruri pe care nu dorești să mi le
spui, și n-o s-o fac, dar pot să trag singur niște concluzii. Colum credea că
poate ești spion englez, deși nu înțelegea de ce, în cazul ăsta, nu vorbești
galica. Dougal crede că ești agent francez, poate căutând sprijin pentru
regele James. Dar în cazul ăsta, nu înțelege de ce ești singură.
— Dar tu? am întrebat, trăgând cu putere de o șuviță încâlcită. Tu ce crezi
că sunt?
Aplecându-și capul într-o parte, m-a măsurat atent cu privirea.
— După înfățișare, ai putea fi franțuzoaică. Ai figura aceea fină pe care o
au unele doamne angevine. Franțuzoaicele au de obicei fața pământie, iar tu
ai pielea ca un opal.
Și-a plimbat degetul încetișor peste curbura claviculei, și am simțit pielea
strălucindu-mi sub atingerea lui. Degetul a urcat spre față, desenând de la
269